O villa rustica ce a aparţinut unui roman foarte bogat a fost identificată, în cadrul unei colaborări româno-canadiene, într-o suburbie a municipiului Alba Iulia – anticul oraş Apulum, cel mai mare din Dacia Romană. Cercetările, derulate prin proiectul „Vilele romane de la Apulum”, realizat în colaborare de către University of British Columbia din Vancouver, Muzeul Naţional al Unirii de la Alba Iulia şi Academia Română prin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, au început anul trecut când au fost realizate fotografii aeriene, măsurători geofizice şi topografice şi au fost prelevate probe de sol în vederea realizării unor analize biochimice şi au continuat în această vară prin săpăturile efective, la care au participat studenţi români şi canadieni. „Clădirea a aparţinut unui individ extraordinar de bogat – era un tip care avea pereţii decoraţi cu marmură. Nu era o simplă fermă”, a afirmat, marţi, într-o conferinţă de presă, Mariana Egri de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei.
Ea a menţionat că în campania din această vară s-au făcut cercetări în două structuri, respectiv în clădirea principală a villei, care este foarte mare şi care va lua câţiva „ani buni” de investigaţii, şi într-o anexă de mari dimensiuni, care se pare că a îndeplinit funcţii economice şi rezidenţiale. „Am identificat (în clădirea principală – n.r.) trei faze de construcţie, începând de la o fermă mai mică şi terminând cu această clădire extraordinar de luxoasă. Avem doar fundaţiile păstrate, nu şi pereţii. Am descoperit acoperişul prăbuşit, podele, diverse elemente arhitectonice, dar care erau rupte, practic, în decursul timpului, fie de jefuirile din perioada medievală, fie de agricultura din perioada modernă. Pe lângă clădirea principală, am investigat şi o anexă de mari dimensiuni, care are probabil funcţii şi economice, şi rezidenţiale. S-ar putea ca unele din încăperi să fi găzduit o parte a personalului”, a explicat Mariana Egri. În anii următori, cercetătorii îşi propun să continue investigaţiile în clădirea principală, dar şi în anexă.
De asemenea, vor fi testate, prin analize interdisciplinare, depunerile de sol şi de reziduuri din cele două hambare, pentru a se afla ce anume s-a depozitat acolo. „Vom investiga şi alte zone productive, cuptoarele ceramice. Bănuim că această villa a avut şi o cărămidărie proprie”, a spus Egri.
Aceasta a adăugat că, prin investigaţiile interdisciplinare care vor fi efectuate, urmând să fie analizate şi probe din sol, polen, mortare, pigmenţi, fiind găsită foarte multă tencuială pictată, piese de metal şi de sticlă, resturi osoase, se urmăreşte aflarea unor răspunsuri pentru a identifica, printre altele, speciile de animale crescute în zonă, plantele cultivate etc. Fiindcă nu s-a descoperit nici măcar o ştampilă, se presupune că a existat o cărămidărie privată. „Am mutat deja două tone de ţiglă şi cărămidă, dar nici măcar una nu are ştampilă. De regulă, acest lucru este o indicaţie clară că e o cărămidărie privată”, a precizat istoricul.
Cercetătorii sunt optimişti că există şanse să fie găsite inscripţii, dedicaţii şi poate vor afla astfel numele familiei, ţinând cont că a fost descoperită o bază foarte mare de monument. „Este un individ căruia i-a mers bine, care era prosper. Am investigat anul acesta o cameră în care am găsit un număr semnificativ de amfore de vin, de import, din lumea egeeană. Am găsit fragmente de marmură de import, dar şi locală. De asemenea, este o piatră specifică din nordul Africii, extraordinar de scumpă. (Proprietarul – n.r.) şi-a permis să aducă piatră decorativă de departe. Era un individ care avea bani. Cine este? Sperăm să aflăm în anii următori”, a afirmat Mariana Egri.
Au fost descoperite şi foarte multe obiecte din os şi sticlă – ace de păr, ace de cusut, jetoane pentru jocuri. La rândul său, istoricul Aurel Rustoiu a precizat că villa dispunea de apă curentă. Conform Marianei Egri, deocamdată cronologia este temporară. Se presupune că villa era deja în funcţiune la mijlocul secolului al II-lea. Istoricilor le este clar că ea a funcţionat până la abandonarea provinciei Dacia. „Vrem să publicăm, ulterior, un studiu amplu asupra acestui tip de complexe economice-agricole şi să putem să răspundem la informaţii complexe privind arheologia şi istoria sistemului economic al Apulum-ului şi al întregii provincii Dacia, pentru că acest tip de exploataţie agricolă complexă de tip villa rustica este esenţial pentru înţelegerea felului în care economia antică s-a transformat după cucerirea romană şi până la abandonarea provinciei Dacia. Un alt scop este să oferim date necesare pentru eventuale restaurări sau realizarea unui parc arheologic”, a subliniat Mariana Egri.
Directorul general al MNU Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, a menţionat că, în general, arheologia romană din România s-a axat mai mult pe zona urbană, iar pe cea rurală, aşa cum este cazul proiectului de la Oarda de Jos, mai deloc. „Pentru noi, este un mod de a vedea altceva”, a explicat acesta. Proiectul internaţional „Vilele romane de la Apulum”, ai cărui co-directori sunt Matthew McCarty de la universitatea canadiană, Mariana Egri şi Aurel Rustoiu de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, este finanţat printr-un grant de cercetare multianual de Agenţia de Granturi din Canada şi prin fonduri asigurate de Consiliul Judeţean Alba. Instituţii asociate proiectului sunt Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva şi Muzeul Banatului Timişoara.
