Fiscul vrea să stabilească reguli fiscale și contabile pentru înregistrarea bacșișului acordat în industria restaurantelor și barurilor. Un proiect de act normativ elaborat de Ministerul Finanțelor Publice stabilește nivelul maxim al bacșișului, evidențierea acestuia pe bonul fiscal, modul în care se distribuie angajaților dar și nivelul de impozitare a acestuia. Regulile fiscale și contabile de înregistrare a bacșișului au fost elaborate la solicitarea industriei HoReCa pentru a stabili un cadru legal simplu și clar pentru banii pe care îi lasă clienții mulțumiți de serviciile ospătarilor și barmanilor.
Proiectul de act normativ cuprinde reglementări precum instituirea obligației de evidențiere pe bonul fiscal a bacșișului încasat de la clienți, în cazul serviciilor de restaurant, baruri și alte activități de servire a băuturilor, indiferent de modalitatea de plată a acestuia, respectiv card sau numerar.
Conform proiectului, clientul va primi o notă de plată, înaintea emiterii bonului fiscal, unde vor fi rubrici destinate alegerii de către client, a nivelului bacșișului pe care acesta dorește să îl ofere. Nivelul bacșișului oferit poate varia între 0% și 15%. Bacșișul va fi marcat pe același bon fiscal sau pe un bon fiscal distinct, în funcție de situația de fapt, respectiv de momentul în care valoarea bacșișului este cunoscută de către cel care emite bonul fiscal. De asemenea, în situația în care plata contravalorii consumației se face prin ordin de plată și se emite factură, bacșișul se evidențiază distinct pe aceasta. Proiectul de act normativ menționează că bacșișul se introduce în baza de date a aparatelor de marcat electronice fiscale sub formă de articol, cu denumirea „bacșiș”.
În ceea ce privește impozitarea, „pentru salariat, sumele provenite din bacșiș sunt calificate ca venituri din alte surse, fiind supuse impunerii prin reținere la sursă la momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri”. În schimb, veniturile din bacșiș nu se cuprind în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale. „Este o măsură care a fost cerută de industria HoReCa și nu numai. Așa cum am obișnuit reprezentanții patronatelor, eu sunt un partener onest, deschis și de bună credință față de propunerile venite din partea celor care activează în economia reală. Obiectivul nu este de a suprataxa ceva, ci doar de a avea un cadru legal simplu și clar, așa cum există în numeroase alte țări. Este, totodată, și o promisiune îndeplinită, o promisiune pe care nu am facut-o de ieri, de azi, ci de mult timp. Vom continua să creăm cadrul legal care să ne permită să-i ajutăm pe cei care activează în economia reală”, a spus Eugen Teodorovici, ministrul finanțelor publice.
„Așa este în celelalte țări europene”
Am mers și la patronii de localuri ca să le aflăm opiniile cu privire la această inițiativă elaborată de Ministerul Finanțelor Publice. „Dacă mă opun eu, nu se mai aprobă legea asta?! Bacșișul nu este problema mea, e a ospătarului. Fiecare dă cât poate și în funcție de cum a fost servit. Sunt de acord cu chestia asta. Mi se pare normal, așa este în celelalte țări europene, nu?! În felul ăsta nu se mai supără nimeni că îl vede pe ospătarul x că a primit bani mai mulți sau mai puțini”, spune Sorin Răileanu, patronul pizzeriei Venezia din Focșani. Unul dintre ospătarii de aici ne-a spus: „Mi se pare o idee bună. Așa ar fi corect față de noi toți cei care lucrăm aici.”
Pe aceeași lungime de undă este și Cătălin Ciubotaru, patronul Corso Cafe, ne-a declarat: „Bănuții nu ajung la noi, ci la ospătari, puteți să-i întrebați pe ei ce părere au. În principiu mi se pare în regulă. În Ungaria, de exemplu, sunt cafenele care respectă inițiativa asta, sunt unele care nu o respectă.” Am mers și la ospătarii angajați în acest local; ei spun că nu ar fi în favoarea lor această inițiativă. „Pentru noi, ca ospătari, ar fi ceva rău. Pentru că noi ne comportăm cât de bine putem, zâmbim, îi servim cât de bine putem pentru acei bănuți. Acei bănuți sunt munca noastră. Aici am căzut de comun acord în privința bacșișului astfel încât nimeni să nu se supere. Dar să treacă bacșișul pe bon nu mi se pare o idee bună”, spun Alexandra și Andreea, două dintre angajate.
Unii angajați ai teraselor din oraș au crezut că suntem de la ANAF, așa că nu au vrut să vorbească despre aceast subiect, alții s-au înfuriat de-a dreptul: „Asta a mai rămas, bacșișul. După ce că avem salariile cu mult mai mici față de alți oameni care lucrează în diferite domenii, a mai rămas să se lege de bacșișul nostru. Bacșișul meu este mulțumirea clientului, dacă pleacă mulțumit, pentru mine este de ajuns. Lucrez de 20 de ani în domeniul ăsta. Să ne facă salariul cât ia un bucătar, și apoi sunt de acord să facă ce vor ei cu bacșișul. Să primești niște complimente e cel mai bun bacșiș. Dacă dumneavoastră îmi lăsați un leuț, alt domn îmi mai lasă un leuț, se strâng. Fiecare om lasă cât poate”, spune, cu un ușor accent italian, Claudia, angajată la o terasă din centrul orașului.
„Sunteți de la ANAF!”
„Mi se pare aiurea. Nu poți obliga pe cineva să dea bacșiș. La o cafea de 5 lei, cum calculezi 10% cât era în plan să impoziteze ei?! Nu e ok. În America, de exemplu, acolo știi că trebuie să lași bacșiș, dar aici ce fac, mă duc la om și îl întreb dacă îmi lasă și mie ceva, sau ospătarului?! Mă duc mai întâi și îi spun cât trebuie să achite nota și apoi îl întreb dacă vrea sau nu să dea bacșiș?!”, spune, nedumerit, Florin, patron.
Cu bacșiș, fără bacșiș, opiniile sunt împărțite atât în rândul patronilor, cât și în rândul angajaților care spun că bacșișul nu reprezintă o sursă de venit pe care se pot baza, în schimb este binevenit în condițiile în care salariul este mic.
