Continuăm călătoria noastră în cadrul rubricii „Monitorul vine pe strada ta‟. Vineri dimineață am mers pe strada George Coșbuc și în parcarea de pe strada Teiului acolo unde, în urmă cu o lună de zile, a fost turnat asfalt.
„Astăzi a fost turnat stratul final de asfalt de pe strada George Coșbuc și în parcarea de pe strada Teiului, cu acces din strada Avântului, după ce, în urmă cu o lună de zile, pe ambele a fost așternut primul covor asfaltic. În tot acest timp constructorul a finalizat următoarea etapă a lucrărilor, și anume ridicarea la cota finală a capacelor de canal, a căminelor de gaze naturale și a gurilor de scurgere, pentru a putea fi la același nivel după turnarea stratului de uzură. De asemenea, tot astăzi a fost turnat primul strat de asfalt pe strada Ghinea Dorinel, aflată în imediatat apropiere a străzii George Coșbuc, după ce zilele trecute au fost refăcute bordurile, trotuarele și intrările în scările de bloc. Urmează de săptămâna viitoare să intrăm și pe strada Popa Șapcă, ultima din proiectul «Refacere infrastructură străzi: Popa Șapcă, George Coșbuc, Ghinea Dorinel, Gheorghe Magheru, Dornișoarei, Fundătura Dornișoarei și Teiului», finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Locală‟. Aceasta este postarea de pe pagina de Facebook a primarului Cristi Misăilă din data de 4 iulie a.c..
„Lasă că-i bine așa, mamă! Anii pe care-i mai avem, să-i trăim așa cum trebuie‟, spune o bătrânică pentru care strada George Coșbuc este o parte din viață, este locul în care se situează blocul în care locuiește de când a spus prima dată „mama‟, până în prezent, când își chibzuiește singură pensia și nevoile.
Covorul asfaltic, trotuarele pavate, căile de acces în blocuri, parcarea cu 14 locuri, totul arată impecabil, iar locuitorii din zonă nu pot fi decât încântați: „Bravo lui, un primar pe care îl respectăm și care ne respectă‟, sunt vorbele unui domn care tocmai își parca mașina. „Nu vedeți, parcările astea sunt prea drepte, dacă sunt doi parcați în lateralul tău, cum mai ieși?‟ spune, indignată, o doamnă care a pierdut puțin controlul volanului din încercarea eșuată, inițial, de a parca mașina. „Dacă ești șofer, știi‟, îi răspunde un domn care se uită mai mult zâmbind ironic la colega lui din trafic.
În zonă este un magazin de cartier, pe care oamenii îl știu sub denumirea „La Pitici‟. Numele să-i provină oare de la piticii de grădină care păzesc trandafirii din grădina alăturată?! Oamenii spun că da.
Deși este un cartier micuț, deși muncitorii încă mai lucrează la asfaltarea și toaletarea zonei, atmosfera este una foarte plăcută. O bunică a ieșit cu nepoțelul în brațe să se uite cum mai evoluează treburile: „Am învățat că lucrurile bune vin puțin mai greu, dar vin. Și când faci treabă în casă se face gălăgie. Ne-am obișnuit pentru că știm că se lucrează pentru noi.‟
„Nu ne tăiați copacii!‟
În timp ce analizăm zona, un copac era pus la pământ pentru că așa prevede proiectul de modernizare. „Groaznic, agitație… După ce că este atât de poluat orașul, ne mai taie și ultima sursă de oxigen‟, spun angajatele unui salon de înfrumusețare din zonă. „Am înțeles că așa este ordinul… E bine că modernizează, mai luminează zona. Aici nu au fost probleme de la furtuni, pe partea cealaltă au mai căzut crengi, dar omul nu este niciodată mulțumit‟, spune un bărbat care se uită din drum la muncitorul care încarcă într-o mașină restul crengilor tăiate mai devreme. „Nu suntem de acord că au tăiat copacii, aveam și noi puțin oxigen‟, spune o doamnă întoarsă din Italia pentru câteva zile pe meleagurile natale. „Avem de toate, mulțumim primarului că ne-a adus în rând cu lumea, dar nu prea mai avem copaci‟, strigă, de pe strada alăturată, un bătrân sprijinit într-un baston, la umbră.
Stradă îngustă, dar populată
Pe lângă magazinul de cartier și salonul de înfrumusețare, locuitorii de pe str. George Coșbuc au la dispoziție un cabinet de cardiologie, unul de citologie și unul de pediatrie, mai există și un bar de care oamenii din zonă nu se plâng, cel puțin cei cu care am vorbit astăzi. „Știți care este problema? Copiii nu au niciun loc de joacă. Stau aici din ´85, înainte, lângă parcarea asta, aici unde este zona împrejmuită de gard, lângă cabinetul medical, sau ce e el, era un tobogan, acum e lăsat în paragină… Copiii nu se mai joacă nicăieri, se duc în Piața Unirii, o iau printre blocuri și ajung, că e aproape‟, spune un bărbat care ieșise din scara blocului să vadă de unde provine zgomotul de drujbă.
Între timp, copacul din capătul străzii fusese pus la pământ iar restul crengilor încărcate în mașină. „Ar trebui locatarii să facă ceva mai de bun gust la grădinile astea din fața blocurilor, este o zonă centrală totuși‟, mărturisește o bunică pe care nepoata o scosese la plimbare.
Față de alte zone din oraș, str. George Coșbuc este foarte curată, tomberoanele nu sunt amplasate în fața blocurilor, ci undeva lateral, astfel că mirosul greu și înnecăcios nu-ți „inundă‟ căile respiratorii, grădinile, deși mai au câteva smocuri de iarbă, au flori, trandafiri înalți cât un arbust, strada este iluminată corespunzător, parcarea este spațioasă, fiecare loc este numerotat cu cifre de la 1-14. „Cred că au mai lățit-o cu vreo 4 centimetri‟, spune un bătrân care măsura ochiometric asfaltul. „Din punctul meu de vedere este un pas spre mai bine‟, afirmă o doamnă care se afla în trecere. „Chiar vă așteptam! Înainte erau gropi, nu vreți să știți cum arăta după ploaie… aveam noroi, băltoace, ca pe un drum de țară‟, se apropie și vorbește o doamnă care se întorcea acasă de la gară.
Îndrăgitul scriitor român, George Coșbuc, cel după al cărui nume a fost denumită strada din Focșani, pare că le poartă noroc locatarilor, zona este liniștită, florile emană un miros plăcit, iar păsările se așază la geamurile de la parter și privesc curioase ghivecile cu flori scoase la… expoziție. Cu toate că nu au un loc de joacă, cei mici locuiesc pe o stradă modernă, sigură și curată.
