„Hristos a Înviat“! Tradiții de Sfintele Paști

Învierea Domnului din morți este praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor, motiv pentru care creștinii, timp de 40 de zile, se salută cu „Hristos a înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat că a înviat!”. Zilele trecute, gospodinele au fiert și înroșit ouă, au copt cozonacii și pasca și au preparat mâncarea de miel. În fiecare zonă a județului sunt tradiții diferite, moștenite din moși-strămoși.

    Ziua Învierii Domnului începe, din punct de vedere liturgic, în noaptea dinainte, la miezul nopții, când se spune că mormântul s-a deschis și a înviat Hristos. Chiar dacă românii participă în număr destul de mic la Sfânta Liturghie din această noapte sfântă, ei vin la Slujba Învierii, pentru a lua lumină. Apoi se duc pe la casele lor, revenind, dimineața, la biserică, în locurile unde se sfințește pasca.
    În Vrancea, pasca se frământă din făină curată de grâu, la care se adaugă lapte și ouă. Pasca are formă rotundă pentru că, în popor, se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Pe margini se pune un colac împletit în trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizând crucea pe care a fost răstignit Hristos. Între împletituri se pune brânză sărată sau dulce, frământată cu ou și stafide. Pasca se împodobește cu ornamente din aluat – flori, spirale, frunze etc. Pasca sugerează moartea lui Iisus, dar și reînvierea ce va urma, dominantă fiind ideea biruinței vieții asupra morții. Ea se corelează cu simbolul renașterii și regenerării inclus în temporalitatea sărbătorii și vizează revitalizarea, revigorarea forțelor celor ce mănâncă din pască, cu efecte asupra sănătății lor. De aceea, pasca se sfințește în dimineața primei zile de Paști.
    Ouăle roșii de Paște nu pot lipsi de pe masa nici unui bun creștin la această sărbătoare. Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Iisus. Se  spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au  transformat în ouă roșii. Åži se mai spune că Sf. Maria, venind să-și vadă Fiul răstignit, a adus niște ouă într-un coș, care s-au însângerat stând sub cruce. Se povestește că după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăț de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: „Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus”. Nici nu și-a terminat bine vorbele și ouăle s-au și făcut roșii, iar cocoșul a început să bată din aripi. Răstignirea și învierea reprezintă eterna legătură dintre moarte și viață, așa precum renaște natura în fiecare primăvară, când se reia ciclul vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veșniciei. În tradiția populară românească se crede că ouăle de Paște sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli și protejează animalele din gospodărie.

„Hristos a înviat!” – „Adevărat că a înviat!”

    Despre persoanele care ciocnesc ouă în ziua de Paște se spune că atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă se vor recunoaște. Despre persoanele care ciocnesc ouă roșii și rostesc simultan, fără voie, „Hristos a înviat!” și „Adevărat că a înviat!” se spune că le va fi iertat un păcat greu. Descoperirea unui ou cu două gălbenușuri e semn de căsătorie în curând. De asemenea, spargerea părții superioare a oului înseamnă recunoașterea Învierii Domnului, iar spargerea părții inferioare a oului bucuria nespusă cauzată de Înviere. Se spune că în perioada dintre Paște și Rusalii cerurile se deschid, iar sufletele celor decedați se întorc în casele celor dragi pentru a-i proteja. De asemenea, se spune că sufletele persoanelor care decedează de Paște nu mai sunt supuse judecății de apoi, căci ajung direct în Rai. Apa păstrată de la slujba Învierii are puteri vindecătoare, îndepărtând anumite boli și suferințe. Lumânările cu care ai luat lumina de la preot în noaptea Învierii nu se aruncă, ci se aprind în fața icoanei în caz de supărare mare, la necazuri sau când te afli în mari dificultăți. Se spune că lumina acestora este mai aproape de rai decât orice altă lumină.

Spălarea pe față din dimineața Învierii

    Într-o cană se pune un ou roșu, în unele locuri două, și o monedă de argint. Se toarnă apă proaspătă adusă de la fântână. Toți ai casei se spală pe rând, dându-și fiecare cu oul roșu peste obraz și zicând „Să fiu sănătos, și obrazul să-mi fie roșu ca oul; toți să mă dorească și să mă aștepte așa cum sunt așteptate ouăle roșii de Paște; să fiu iubit ca ouăle în zilele de Paști”. După aceea se ia moneda de argint și trecând-o peste față se zice: „Să fiu mândru și curat ca argintul”. În unele sate, în lighean se pune și o crenguță de busuioc, deoarece se zice că dacă te speli cu el vei fi onorat ca busuiocul.

Săptămâna Luminată

    Prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morți, cei din popor cred că raiul se deschide tuturor sufletelor reținute în prinsoarea iadului începând de la Adam și până la venirea Mântuitorului, și rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomii. Ca dovadă că în acest interval Raiul este deschis, după credința poporului și datina cea veche, în ziua de Înviere se scoate ușa din mijloc a altarului și se pune deoparte, unde stă apoi toată Săptămâna Paștilor sau Săptămâna Luminată. Cine moare în acest interval – și mai ales în ziua de Paști sau în săptămâna cea dintâi după Paști, numită pretutindeni Săptămâna Luminată – merge de-a dreptul în rai pentru că lumina raiului strălucește fiecăruia care moare în această săptămână și pentru că în timpul acesta ușile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului închise. Cel care moare este primit în rai, indiferent de păcatele care le-a făcut, căci toate i se iartă. Åži cel care se naște în această zi, și mai cu seama când trage clopotul întâia oară la biserică, este un om norocos pentru toată viața.