Inspector Carmen Raluca Tudorie, de la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice din cadrul IPJ Vrancea, demonstrează că femeile pot face orice își propun. Născută și crescută în Focșani, în vârstă de 33 de ani, a lucrat la începutul carierei, timp de patru ani, în Bacău, unde a fost repartizată după finalizarea studiilor din Academia de Poliție. La IPJ Vrancea s-a transferat din decembrie 2017.
Deși ambiția de a deveni polițistă i-a fost pusă la încercare de o accidentare, pe care a suferit-o chiar în fața Academiei de Poliție, înainte de susținerea examenului medical, tânăra nu a renunțat la visul său. „Nu mi-am dorit de mică să fiu polițistă. Știam de la părinții mei că polițiștii sunt niște oameni care trebuie respectați, că au grijă de noi. Influența pentru a intra în rândul polițiștilor a venit din partea unui unchi de al meu, el fiind polițist în județul Constanța. El m-a întrebat dacă aș vrea să încerc. Și am încercat. Am reușit din a treia încercare. Prima încercare s-a întrerupt din cauza unei accidentări, apoi nu am trecut o probă sportivă din cauza accidentării. Fusesem lovită de o mașină în fața Academiei, chiar înainte de proba medicală. A fost o întâmplare nefericită, șoferul nu m-a putut vedea. Cu toate acestea, nu am renunțat la ideea de a intra în Academia de poliție, eram deja prea implicată, chiar dacă nu reușeam să scot baremul necesar la una dintre probe din cauza accidentării… Totuși nu am vrut să renunț, voiam să ajung unde mi-am propus”, își începe povestea tânăra polițistă.
Chiar dacă încă nu este căsătorită și nu are copii, consideră familia ca fiind un lucru foarte important în viața unui om. „La urma urmei serviciul este doar o necesitate! Consider că familia și ceea ce ne așteaptă acasă contează cel mai mult. Din primul moment în care m-am hotărât să urmez calea admiterii la Academia de Poliție, familia m-a susținut. Ei au fost singurii care m-au susținut, în condițiile în care examenul este destul de greu, iar ceilalți nu prea îți dau șanse, mai ales ca fată. Dar cred că fetele au dovedit că au fost la nivelul așteptărilor și chiar peste. Întotdeauna am spus că trebuie să fii foarte norocos să faci ceea ce îți place și să fii și plătit pentru asta. Vin cu drag la muncă, aici suntem tineri toți și altfel ne percepem unul pe celălalt. La Bacău eram birou separat de serviciul mare și nu prea ne întâlneam, exista o răceală între noi, nu prea socializam. Din toată perioada Academiei, doar admiterea mi s-a părut grea. În școală nu mi s-a părut greu, am avut colegi și colege de cameră foarte buni. Chiar am legat prietenii și ținem legătura. Academia a dezvoltat niște relații mai presus de colegialitate. Ne întâlnim de câte ori avem ocazia. Am fost o promoție formată trei sferturi din fete, băieții erau în minoritate și era o concurență mare. Chiar comandanta spunea la un momentdat că suntem cea mai bună promoție din istoria Academiei, ca și medii. Se învăța, erau și profesori care ne acordau sprijin în toate. Nivelul era destul de ridicat, nu puteai să te lași, să spui că azi înveți mai puțin. Nu prea am avut alte preocupări în Academie, în afară de învățat. Relațiile pe care le-am dezvoltat pe perioada studiilor în Academie chiar se pot numi prietenii! Este un pact să ne vizităm între noi, să facem concedii împreună”, a spus inspector Carmen Raluca Tudorie.
Munca în cadrul IPJ Bacău a ajutat-o pe inspector Carmen Raluca Tudorie să se formeze ca polițist și chiar dacă nu i-a fost tocmai ușor la început, cu timpul s-a adaptat și chiar a furat meserie de la colegul său de birou. „Cred că începutul a fost greu, când m-am trezit la IPJ Bacău, unde nu cunoșteam pe nimeni, nu mai eram în mediul meu familial și atunci mi s-a părut puțin greu, până m-am acomodat cu oamenii de acolo. Eu am lucrat la Biroul din Onești, un oraș mic, unde nu cunoșteam pe nimeni, dar colegii mi-au asigurat un cadru optim de integrare. M-au ajutat foarte mult, din toate punctele de vedere. A fost greu pentru că locuiam singură și deja îmi asumam anumite responsabilități de una singură, nu mai aveam de la cine să primesc un sfat direct. Când am terminat Academia s-a schimbat și Codul Penal, am trecut de la un cod la celălalt, mi-a fost puțin greu, până am actualizat informațiile. Am învățat foarte multe de la colegul meu de la IPJ Bacău, atât pe parte de instrumentare de dosare, cât și de aplicare a sancțiunilor și tot ce ține de munca noastră. Chiar dacă nu mi-a fost tutore, am împrumutat din stilul său de lucru. Mi-a permis să fur din meseria lui”, rememorează momentele de început de carieră.
Serviciul de Investigare a Criminalității Economice desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a faptelor de natură penală, constând în încălcări ale legislaţiei şi disciplinei economico-financiare şi fiscale, efectuând acte premergătoare şi de cercetare penală, cu respectarea prevederilor procesual-penale. „Noi avem competență atât pe soluționare de dosare penale, cât și activități de prevenire, de aplicare a sancțiunilor contravenționale. Sfera faptelor pe care le instrumentăm este în general economică, asta însemnând înșelăciuni, delapidări, evaziune. Tot ce facem noi se află sub directa supraveghere a unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea sau de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud, depinde unde s-a săvârșit fapta. Eu mi-am dorit să lucrez aici și eu am ales acest profil. De când am intrat în Academie am știut că vreau asta. Un profesor de al meu din Academie numea acest domeniu „Criminalitatea gulerelor albe”. Mi s-a părut întotdeauna un mediu diferit, în care lucrezi cu altfel de infractori. Nu sunt infractori de drept comun, cu care te întâlnești în toate mediile, sunt oameni foarte deștepți, foarte pregătiți, care au o armată de avocați și ne provoacă pe noi să devenim mai buni, prin ceea ce găsim și prin ceea ce expun ei. Niciodată o faptă nu seamănă cu cealaltă, niciodată un om nu acționează la fel cu celălalt. Niciodată finalizarea unei cauze nu este aceeași cu altă cauză. Mereu avem ceva de învățat chiar și noi. Legislația se schimbă permanent, trebuie să ținem pasul pentru că nu avem încotro, după cum am spus, ne confruntăm cu niște oameni foarte pregătiți. Asta este diferența, din punctul meu de vedere, față de alte structuri”, spune polițista.
Statistic vorbind, județul nostru este undeva la mijlocul clasamentului, în ceea ce privește infracționalitatea economică. „Sunt județe care excelează pe linie de combaterea spălării de bani și sunt județe, precum Constanța, care la evaziune fiscală sunt printre primele, pentru că au zona portuară. Depinde de specificul zonei geografice în care se poziționează județul respectiv. La noi în județ avem cel mai mult de lucru pe linie de alcool, produse contrafăcute, tutun, contrabandă”, a precizat aceasta.
Soluționarea unui dosar de înșelăciune, la care a lucrat timp de trei ani la IPJ Bacău, i-a adus o satisfacție aparte. „L-am instrumentat cât m-am aflat la Bacău. Dosarul viza niște fapte săvârșite de niște angajați ai unor instituții financiar nebancare, care, profitând de lipsa de prăgătire și de mediul în care trăiau anumite persoane, și-au însușit bani în numele acelor persoane și-n baza unor documente de identitate. Astfel, persoanele respective au ajuns să fie reclamate ca autori, dar în cele din urmă s-a dovedit care au fost adevărații autori și cine a luat banii. Am lucrat trei ani la dosar și a trebuit să căutăm persoane din mediul rural foarte multe, oameni ai străzii. A trebuit să mergem efectiv după oamenii ăștia, unii dintre ei nu cunoșteau carte. Te afectează fără să vrei lucrurile astea. Oricât ai fi de tare, dacă vezi un asemenea caz te afectează! Oamenii își dăduseră buletinele de identitate ca să asigure hrana copiilor pentru o zi. Ca să-și dea buletinele primeau promisiunea că vor primi zece lei. A fost un dosar foarte complicat, din toate punctele de vedere. Chiar ne-a dat bătăi de cap”, a povestit inspector Carmen Raluca Tudorie.
În cadrul Serviciului de Investigare a Criminalității de la IPJ Vrancea lucrează în total cinci femei. Acestea fac parte dintr-un colectiv tânăr, care colaborează bine cu toate celelalte structuri din cadrul inspectoratului. „Colaborarea cu celelalte structuri este importantă, mai ales atunci când trebuie să ieșim în stradă. Avem nevoie de cooperarea colegilor de la circulație, când trebuie să verificăm anumite mijloace de transport, să vedem ce conțin. Chiar dacă suntem femei puține, nu am simțit niciodată că suntem tratate cu misoginism. Suntem cinci femei în cadrul structurii, o colegă este venită din sursă externă. Suntem tineri și uniți, ne ajutăm foarte mult unii pe alții în activitățile pe care le desfășurăm în dosare. Nu mergem niciodată singuri în activitățile de verificare. Sunt persoane care încă respectă ideea de polițist și ce înseamnă polițistul și uniforma, dar sunt și persoane care încearcă oarecum să facă o imagine mai puțin frumoasă instituției noastre. Dar, în general, statutul de polițist încă este respectat. Niciodată nu m-am confruntat cu cineva care să-mi spună că nu apreciază sau nu vede cu ochi buni poliția. Inclusiv oameni cărora le-am instrumentat dosarele ne-au spus că respectă ceea ce facem noi”, afirmă inspectorul.
Tânăra polițistă le sugerează femeilor care-și doresc o carieră în poliție să nu renunțe la visul lor, să meargă până la capăt. „Eu așa am făcut, chiar dacă din cauza problemei medicale mi se spunea să renunț. În zilele noastre vorbim de o super femeie, nu mai vorbim de o simplă femeie. Acum o femeie știe să facă lucruri care înainte erau rezervate strict bărbaților. Mă sensibiliează să văd copii bolnavi, oameni care-și abandonează bătrânii. Tot ceea ce ține de oamenii defavorizați, de soartă mă face să plâng. Unul dintre visele mele este acela de a înființa un azil de bătrâni. Un alt vis este să pot călători, să pot vedea în primul rând toată țara. Dacă nu-ți cunoști țara, practic nu-ți cunoști identitatea ca cetățean al țării. Până să intru la Academie și să depun jurământul nu am simțit niciodată profunzimea imnului țării. Chiar dacă eram în primul rând, la depunerea jurământului am plâns de emoție”, a precizat aceasta.
Pe viitor, inspector Carmen Raluca Tudorie și-ar dori să rămână în Vrancea. „În principiu mi-aș dori să rămân în Vrancea, dar așa cum am avut atâtea surprize în viață, nu se știe niciodată. Îmi place ceea ce fac, îmi plac oamenii cu care lucrez, îmi place atitudinea pe care o au șefii, îmi plac oamenii pe care i-am găsit aici și nu mă văd făcând altceva”, este concluzia la care a ajuns tânăra polițistă.
