Viața ne oferă ce dăm la schimb, cumva nimic nu rămâne neplătit, iar legea universului cumva echilibrează balanța. Vă scriam într-un articol trecut despre micuța Eliza – https://bit.ly/2XLcEG7, despre lupta bunicii ei cu autoritățile pentru a-și păstra nepoata. O luptă nedreaptă… Bunica Elizei a fost crescută tot de bunică, a muncit din copilărie și muncește încă, ar face din imposibil, posibil doar pentru a-și păstra nepoata. A luptat pentru micuța Eliza, iar acum noi luptăm pentru ele.
Flăcările i-au mistuit gospodăria, munca de o viață, dar nu i-au luat bunătatea sufletului. Marina se luptă pentru a-și reface casa, însă pentru moment este nevoită să facă succesiunea, altfel toate eforturile ei, toate eforturile dumneavoatră de a le ajuta financiar ar fi în zadar. Astfel, procedura demarată însumează documente, drumuri și timp, acesta este motivul pentru care nu ați mai primit vești despre cum se desfășoară lucrările de consolidare a casei. Toate sunt puse în așteptare.
De ce este important să aibă casa pe numele ei? Din simplu motiv că Marina nu se teme pentru ea, se teme pentru siguranța Elizei, orice ar fi cu ea, Eliza trebuie să fie cumva protejată, asigurată. Și va fi, pentru că Marina este o bunică luptătoare. Vom reveni cu vești despre micuța Eliza și bunica ei. Noi am mai vizitat-o în această perioadă de câteva ori, însă nu am revenit cu articol despre fiecare vizită. Între timp, Eliza a învățat să spună „pui, miau” și să danseze.
Eliza s-a născut pe data de 6 ianuarie 2017, din povestea de dragoste a doi tineri, mama avea vreo 16 ani, iar tatăl vreo 17. Doi copii s-au trezit cu un copil. Au încercat să o crească, cumva au reușit până Eliza a împlinit 6 luni, până când cei de la DGASPC Vrancea au apreciat că Eliza se află în situație de risc și au preluat-o în centrul maternal spre a fi data în plasament. Când a aflat Marina, bunica paternă a Elizei, s-a supărat foarte tare și s-a certat cu propriul copil, tatăl micuței. Nu înțelegea cum i-a putut lăsat pe cei de la Protecția Copilului să îi ia fetița. „Ne-am judecat, am demonstrat că pot și că trebuie să mă lase să o cresc, am ajuns cu procesul la Galați, acolo mi-au dat copila. Au înțeles că sunt om simplu, dar voi fi mereu un om care va lupta pentru copilul lui, în cazul ăsta pentru copiii mei”, mi-a povestit Marina.
Pe 24 Ianuarie, când toată România sărbătoarea unirea, casa Marinei din Odobești a luat foc. Ne străduim să le ajutăm pe Marina și Eliza, de aceea rămân în lista Asociației Hope and Love for Life – https://www.facebook.com/hopeandloveforlife/ – până când ele vor avea un acoperiș deasupra capului.
Contul Marinei deschis la banca Transilvania este:
Dincan Luci-Marina – RO95BTRLRONCRT0340631101.
Vă mulțumim pentru implicare și pentru faptul că împreună schimbăm destinele unor copii nevinovați.
