Părintele Macarie Beșliu a fost ridicat la rang de arhimandrit de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, în cadrul slujbei de sfințire a bisericii cu hramul „Învierea Domnului” din satul Sările, comuna Bisoca, județul Buzău. Duminică, începând cu ora 08.00, a avut loc slujba de sfințire a bisericii cu hramul „Învierea Domnului”, care a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, înconjurat de un sobor de preoți din localitățile învecinate. Construită cu multă jertfă și râvnă duhovnicească, noua biserică din satul natal al părintelui Macarie, Sările, comuna Bisoca, ne demonstrează credința și evlavia acestuia, ctitor și binefăcător, față de Mântuitorul Iisus Hristos și de Maica Domnului. Construcția bisericii și a întregului ansamblu monahal a început cu doar un an în urmă, la inițiativa și din dărnicia părintelui Macarie Beșliu, starețul schitului Muntioru și ctitor al mai multor biserici. Lăcașul de rugăciune este al nouălea ctitorit de acesta, pe care este pusă amprenta unui mare rugător de pe Valea Râmnicului, părintele Macarie Beșliu, acum stareț al mănăstirii Muntioru, duhovnic și postitor.
În anul 2015 a avut loc o altă sfințire, respectiv cea a sfântului lăcaș „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dealu Sării, comuna Jitia, la care a participat Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, alături de foarte mulți enoriași. La Schitul Dealu Sării a rămas urmaș preotul Veniamin, care împreună cu patru călugări slujesc în continuare în acest loc minunat, un loc cu liniște și pace, un loc binecuvântat de Maica Domnului.
Duminică, peste 2000 de credincioși au luat parte la sfințirea noului schit din Sările și totodată la ridicarea în rang de arhimandrit a părintelui Macarie și în rang de protosinghel a părintelui Valerie Partal. Pentru toți credincioșii a fost o surpriză plăcută, deoarece acești doi monahi sunt foarte iubiți și apreciați, atât de credincioșii din Vrancea și Buzău, cât și din țară. Pe lângă enoriașii de rând, veniți cu mașinile personale, cu microbuze sau pe jos, au fost prezenți și primarii: Georgică Spătaru de la Vintileasca, Ion Păun de la Jitia și viceprimarul Vasile Zamfiroiu, Grigore Constantin de la Chiojdeni, Toader Gemănaș de la Nereju, precum și Sorin Cîrjan de la Râmnicu Sărat. Dat fiind faptul că întreg așezământul monahal a fost construit pe pământul moștenit de părintele Macarie de la părinții și bunicii acestuia, la sfințire a participat și fratele său, Gheorghe Beșliu, fostul primar al localității Bisoca.
Părintele Macarie s-a născut pe 8 septembrie 1949 în satul Sările, comuna Bisoca, din județul Buzău. Tunderea sa în monahism s-a făcut la Mănăstirea Ciolanu, apoi a fost trimis ca viețuitor la Poiana Mărului. Nașul de călugărie a fost Preasfințitul Gherasim, Episcop vicar la Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. Deși la naștere i s-a dat numele de Marcel, odată cu tunderea sa în călugărie a primit numele de Macarie, nume purtat de un mare sfânt care a trăit în secolul IV. Numele de Macarie înseamnă „Fericitul” în greacă. Mulți îl descriu pe Macarie Beșliu ca fiind un bătrân cu barba ninsă și răsfirată de vânt, cu glasul blând. Părintele Macarie îi binecuvântează pe toți credincioșii care urcă la el, la mănăstirea Muntioru. De cele mai multe ori, cei emoționați sunt enoriașii care merg cu inima deschisă la părintele Macarie, însă de data aceasta, rolurile s-au inversat. Părintele Macarie a fost cel emoționat, asta văzându-se pe chipul său de om blând, deoarece rangul de arhimandrit este cel mai mare titlu ce poate fi acordat unui călugăr, imediat superior celui de protosinghel. Arhimandritul este imediat inferior rangului de episcop și poate fi stareț al unei mănăstiri sau să slujească alături de un episcop, iar ca formulă de adresare către arhimandrit, se folosește Preacuvioase Părinte.
ÎPS Ciprian, plăcut surprins de lucrarea părintelui Macarie
După slujba de sfințire a lăcașului de cult, soborul de preoți în frunte cu Înalpreasfinția Sa, Părintele Ciprian, a coborât în paraclisul schitului unde s-a ținut Sfânta Evanghelie, apoi i s-au înmânat părintelui Macarie certificatul de hirotesie întru arhimandrit, crucea și bastonul reprezentativ rangului, iar părintelui Valerie, certificatul de hirotesie întru protosinghel. „Preacuvioși părinți, Preacuvioase părinte Isac, Preacucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase, ne aflăm într-o zi binecuvântată de Dumnezeu, într-un loc extraordinar de frumos spre care îngerul păzitor v-a purtat pașii fiecăruia pentru a lua parte la această slujbă solemnă de sfințire mare sau târnosire a noului lăcaș de cult ridicat în acest nou așezământ monahal, Sările, și cu toții v-ați rugat împreună cu noi, slujitorii la Sfânta Liturghie. În urmă cu doar câteva luni, părintele stareț Macarie a venit la centrul eparhial și m-a anunțat că s-a apucat de mai multă vreme, să amenajeze aici în vatra părintească, anumite clădiri și că are de gând să ridice și o bisericuță. Am binecuvântat această lucrare și vă mărturisesc că acum când s-a sfârșit, și când am poposit pentru prima oară, am rămas plăcut surprins, dar nedumerit că a fost posibil într-un timp relativ scurt să se împodobească această poiană, acest loc prea frumos cu atâtea clădiri primitoare, ca și cum schitul acesta dăinuie de foarte multă vreme. După, m-a informat că dorește să pună ca hram al bisericii și implicit al schitului, praznic Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Este adevărat că se obișnuiește mai puțin să se pună hramul Învierii pentru că praznicul prin excelență al întregii creștinătăți este Învierea Domnului și duminica de asemenea, este ziua Domnului închinată sfintei Sale învieri.
Am binecuvântat însă și această dorință a sa și de aceea la finalul liturghiei, la otpus, ați observat că nu am pomenit un ocrotitor anume, al acestui schit, un sfânt sau sfântă sau pe Maica Domnului. De ce? Pentru că întreg așezământul monahal, ca toate așezămintele și bisericile creștine, se află sub directa oblăduire, ocrotire a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cel care prin iubirea Sa față de oameni dusă până la capăt, a suferit chinuri pe cruce și l-a biruit pe diavol prin iubire. A biruit întunericul și a zdrobit porțile iadului. Åži ne-a încredințat pe noi toți, îndeosebi pe cei care am primit credința în Hristos, fiul lui Dumnezeu întrupat, răstignit și înviat, că nu moartea are ultimul cuvânt în viața pământească a omului ci viața. Am cântat de mai multe ori „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le”, pentru că acesta este troparul, praznicul învierii și acum implicit, hramul acestei mănăstiri.
Iată, încă pot fi ridicate, înălțate, lăcașuri de rugăciune, închinăciune, aici în țara noastră, pentru că ori de câte ori se înalță un lăcaș de cult, de atâtea ori iată se risipesc mulțime de vrăjmași. Åži trebuie în încheiere să adresez un cuvânt de felicitare și mulțumire părintelui arhimandrit, părintele Macarie, care a fost binecuvântat de Dumnezeu și întărit ca să ducă la bun sfârșit trei așezăminte monahale, care deocamdată au statutul de schit și anume Muntioru, Dealu Sării și Sările, aici, întemeiat pe vatra părintească. Cred că sunt foarte rare astfel de împrejurări când cineva construiește nu unul, ci trei așezăminte monahale. Dumnezeu l-a întărit întru răbdare, credință și în voința de a duce la bun sfârșit gândul cel bun ce a venit la un moment dat. Ctitorul văzut este părintele Macarie împreună cu toți ceilalți părinți care l-au ajutat dar i-am socotit la ctitori pe părinții și bunicii cât și alte rude de-ale părintelui Macarie, cei care au lăsat moștenire această zonă, destul de generoasă și propice pentru întemeierea unui schit, prin urmare, ctitorii schitului sunt și cei ce nu mai sunt printre noi dar și cei care sunt printre noi, se ostenesc, se roagă, slujesc și vă poartă în gând și inimă pe voi, credincioșii creștini care mergeți în calitate de pelerini să vă rugați la aceste mănăstiri”, a transmis Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.
Părintele Macarie, „conducător al turmei celei cuvântătoare”
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancea l-a felicitat pe părintele Macarie odată cu înmânarea certificatului de hirotesie întru arhimandrit, cât și pentru cele trei așezăminte monahale pe care le-a ridicat din iubire pentru Dumnezeu, credință și pentru oameni. Arhiepiscopul Ciprian s-a implicat foarte mult în tot ceea ce a însemnat documentația necesară pentru a fi depusă la Sfântul Sinod, tocmai din dorința de a putea răsplăti un om iubit de mii de credincioși din toată țara. „Noi îl felicităm și ați observat că la final am săvârșit o slujbă specială de hirotesie pentru părintele Valerie întru protosinghel, care înseamnă acordarea unui rang înalt, special, ce se acordă monarhilor și părintelui Macarie, cu aprobarea și binecuvântarea Sfântului Sinod, rangul de arhimandrit. Acum, cu adevărat, părintele Macarie și pe drept, este conducător al turmei celei cuvântătoare, respectiv al obștei monahale care este încredințat spre păstorire, tocmai de aceea, doar arhimandritului i se oferă un baston, semn văzut că este împuternicit de către ierarh ca să păstorească o comunitate monahală. Atunci când am sfințit schitul din Dealul Sării, cineva din mulțime a strigat către mine: „nu-i oferiți nimic părintelui Macarie, un rang, ceva?”, numai că la momentul respectiv toate îi fuseseră oferite.
Rangul de arhimandrit nu se oferă doar de ierarh ci se aprobă de către Sfântul Sinod. Așa că eu anul trecut în decembrie, am întocmit toată documentația, am propus-o Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care și prezidează comisia monahală și s-a aprobat acordarea rangului de arhimandrit părintelui Macarie pentru că merită. Am arătat în documentația respectivă că, deși dumnealui nu a făcut studii înalte de teologie, a făcut teologia aici în relația cu Dumnezeu prin rugăciune și prin pastorație. De aceea, pentru noi însemnă foarte mult. Ca cineva să adune în jurul său o obște frumoasă de monahi, în momentul de față fiind cea mai numeroasă din eparhia noastră, nu este puțin lucru. Este un semn văzut al binecuvântării și purtării de grijă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a Maicii Domnului. De aceea îl felicităm și îl îmbrățișăm cu bucurie, dorindu-i să fie sănătos, la fel de răbdător, cu putere multă și să-i înmulțească Dumnezeu darurile și să-i dea înțelepciunea de a îndruma duhovnicește atât pe părinții monahi din cele trei obști monahale cât și pe frățiile voastre, credincioșii creștini care-l veți căuta. La mulți ani și să nu ne temem niciodată de vrăjmași și de cei care fac într-un fel sau altul voia lui, cei care iubesc biserica. Fiți încredințați că biserica lui Hristos, corabia mântuirii noastre ne va duce pe toți cu certitudine către Împărăția lui Dumnezeu. Vă mulțumim tuturor pentru prezență, participare și tot așa de-acum înainte să cercetați casa lui Dumnezeu și în așezămintele monahale”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.
„Vrednic este”
Părintele Macarie, vizibil emoționat, a mulțumit Înaltpreasfințitului Ciprian și enoriașilor pentru prezență și participare cât și pentru noul statut primit. Cu cuvinte simple dar spuse din inimă, părintele Macarie a adus lumină și fericire pe chipul enoriașilor care l-au ascultat. „Ne iubește Dumnezeu, ne iubește Fiul, ne iubește Maica Domnului, ne iubesc toți sfinții, dar mai ales Arhiereul nostru, al Buzăului și Vrancei. Îi mulțumesc Înaltpreasfințitului nostru, că iată, cu rugăciunile dumneavoastră a venit iarăși în mijlocul nostru să ne sfințească această mănăstire și această bucurie, pentru noi toți. Mă întreba cineva, de ce vreau să pun acest hram. Eram copil mic și ne ducea mama la biserică. Atât de mult am iubit acest mare praznic, Învierea, când zicea părintele, veniți de primiți lumină! Îmi era frică! Când auzeam de lumina lui Hristos, că luminează tuturor, apoi când auzeam că porțile iadului le-a sfărâmat, o întrebam pe mama cu ce a dat de le-a fărâmat și ea ne răspundea: puterea lui Dumnezeu. Mulțumesc tuturor că iacă și aici m-ați găsit. Credeam că aici nu mă găsiți. Mulțumesc Înaltpreasfințitului de acest dar, care astăzi mi l-a dat și de această cântare „Vrednic este”. Se potrivește vrednic este sau veșnic de-acum încolo. Mulțumesc lui Dumnezeu că am fost bolnav și m-am dus la Înalpreasfințit și mă gândeam că mă refuză. Nu, dimpotrivă, cu mare bucurie m-a primit și încă m-a povățuit și mi-a dat multe, multe învățături. Mi-a zis „dacă puteți, începeți! Åži iacă iubiți credincioși, mai am 5 zile și fac un an de când am început acest sfânt locaș, cu binecuvântarea Arhiepiscopului nostru. Mulțumesc încă o dată Înalpreasfințitului că ne iubește și ne ascultă orice nevoie avem, fie bună, fie rea, că ne iubesc și Tatăl, Fiul și Maica Domnului și toți sfinții. Am dorit dar nu mai e putere, aș fi mai vrut, dacă aveam 50 de ani, să mai slujesc o dată, dar se apropie timpul și cred că vine ordinul. Așa că toată lumea de aici va primi din cele 2000 de pachete câte unul, 100-200 să vină să mănânce la mese, apoi care nu mai are loc, Arhiereul v-a binecuvântat și până acasă sigur nu vă este foame. Dumnezeu să vă ajute!”, a transmis arhimandritul Macarie în fața a peste 2000 de enoriași și a oficialităților.
Discursurile celor doi prelați s-au terminat în aplauzele celor prezenți, care au început să cânte în cor, „La mulți ani!”.
