Abia instalată, noua putere nu ostenește a declara în toate cele patru puncte cardinale că va asigura libertatea presei. Traian Băsescu și-a luat un nou angajament în chiar discursul de la investirea ca președinte. Călin Popescu Tăriceanu a folosit momentul discursului din Parlament pentru a-și asuma din partea guvernului misiunea ca România să aibă o presă care să scrie ceea ce gîndește. Jurnaliștii autohtoni au reacționat asemenea cumătrului tăiat de Ignat și halit de Crăciun. S-au dat pe spate la asemenea gîdilări pe burtă. Nu-mi pot permite să mă pronunț despre alte angajamente solemne ale noii puteri. Am însă îndreptățirea să spun ceva despre declarațiile ritoase privind libertatea presei. Se cuvine a porni într-o judecare a angajamentului prezidențial și guvernamental de la o chestiune de bun simț. Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu își întemeiază spectaculoasele asumări pe o premisă ce pare a avea puterea unei axiome. Sub regimul PSD presa nu a fost liberă din cauza presiunilor politice ale Puterii. Nu cunosc bine realitatea presei din provincie. Am însă toate datele în ce privește presa centrală. Plecînd de la ele, îmi permit să întreb: cum adică, presa a fost supusă presiunilor infernale din partea puterii? Deși mulți băgători de seamă în genul lui Cristian Pârvulescu și Alina Mungiu Pippidi au făcut scurtă la maxilare susținînd că jurnaliștii au fost călcați în picioare de guvernul și de președinția PSD, pînă la ora actuală nu știu nici o dovadă făcută publică de vreun jurnalist de la vreo instituție privată de presă. Scandalurile de la „România liberă” și de la „Evenimentul zilei” au scos în prim plan declarații răsunătoare ale redactorilor. Toate s-au bazat însă pe presupuneri. Directorul „României libere” s-a dedat la niște raționamente cu evidentă notă de sofism. Cum ar fi, de exemplu, cel potrivit căruia unul din șefii WAZ ar fi amic cu lideri ai PSD. Mai mult de atît, fostul ziarist de fapt divers minor nu ne-a spus. Directorul „Evenimentului zilei” n-a avut nici o opinie în chestiunea relației dintre trustul Ringier și conducerea PSD. De cîte ori a fost întrebat dacă protestele redactorilor sunt întemeiate a preferat să răspundă că un contract cu trustul îi interzice să aibă o opinie. Cum adică? Dacă respectivul fost ștab de presă ar fi simțit vreo presiune PSD asupra trustului proprietar, nici un contract din lume nu l-ar fi putut împiedica să contribuie cu dezvăluirile sale la dovedirea constrîngerilor cărora le-a căzut victimă ziarul. Sunt în istoria României jurnaliști care au fost condamnați la moarte pentru opiniile lor. Să-l oblige pe Cornel Nistorescu un contract să continue a colabora la ziarul a cărei conducere a fost schimbată de trustul Ringier?! Presiune asupra jurnaliștilor de a scrie într-un anume sens a existat. Ea a luat forme pe care noua putere nu va avea cum să le împiedice. Una dintre acestea a fost publicitatea de stat dată doar anumitor ziare. Ce va face noua putere? Va da publicitate doar ziarelor care i-au fost sprijin în campania electorală? O altă formă de presiune politică a venit din partea proprietarilor. În imensa lor majoritate, proprietarii de ziare și de televiziuni au investit în presă doar pentru a-și derula afaceri dubioase în alte domenii. Ziarele, televiziunile, așa cum s-a văzut în campania electorală, s-au dovedit instrumente pentru a obține simpatia noilor stăpîni ai României. Ce vor face Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu? Vor cumpăra ei ziarele și televiziunile aflate în proprietatea unor cîrnățari? Să fim serioși! Libertatea presei înseamnă instaurarea climatului concurențial în presă. Cîtă vreme la nivel central există o puzderie de ziare și televiziuni finanțate pentru a servi drept instrumente de șantaj politico-economic, nu se va dezvolta o presă independentă. Altfel spus, o presă cu ziare de tiraj sau de reală autoritate și cu televiziuni de audiență sau administrate profesionist. Asta înseamnă însă reducerea drastică a numărului de gazete, de televiziuni și de radiouri, pentru a rămîne în picioare doar cele realizate de profesioniști. Dacă așa se va întîmpla sub noua putere, tare mă tem că vom asista la un val de plîngeri privind sugrumarea presei sub regimul Alianței!
