Constantin Marinescu, un bătrin din Focșani, a plecat de acasă de un an de zile din cauza bătăilor administrate de soție și unul dintre fii săi. Familia Marinescu are patru membri, cei doi părinți și doi băieți, Constantin și Nicolae. Tatăl, Constantin Marinescu, este căutat in prezent de fiul său care ii poartă numele, acesta fiind izgonit de acasă de mai bine de un an de zile cam din aceleași motive pentru care a plecat bătrinul. Familia Marinescu a locuit la inceput intr-o garsonieră din cartierul Sud din Focșani, apoi intr-o casă cumpărată in comuna Cirligele. Constantin fiul a fost primul care a plecat, de nevoie, de acasă pe cind mai locuiau incă la bloc. După cițiva ani, cind familia locuia la Cirligele, a ales aceiași soluție și tatăl lui. Băiatul face un apel către tatăl său, pentru a se reintoarce acasă, chiar dacă cei de acasă nu se poartă cum ar trebui cu un bătrin, el speră că lucrurile se vor indrepta. „Aș vrea să-l găsesc pe tata. Am toată inima și tot curajul că il voi găsi. Pe fratele meu il doare in spate de el, spunind că dacă se duce să-l caute, hoții prădează casa. Eu l-am căutat aici in oraș peste tot, dar nu am dat de nici o urmă. Vreau și eu să știu de el, care este situația și dacă pot să-l ajut cu ceva. M-am uitat la emisiunea Surprize-Surprize și mă bufnea plinsul, am văzut cazuri și cazuri cu fel de fel de persoane”, ne-a declarat Constantin Marinescu. După cițiva ani de stat prin străini a ajuns la fosta garsonieră din Sud unde nu a mai găsit pe nimeni dintre ai lui. Cu ceva eforturi el a reușit totuși să-i găsească la Cirligele. Ajuns in cele din urmă in comuna unde s-au mutat părinții, Constantin nu prea a fost primit cum se cuvine de fratele lui. „Nu mai știu nimic de el” A plecat supărat după primirea făcută de familie iar tatăl lui, care muncea la autogară la măturat autobuze, l-a insoțit la Focșani. După un timp fiul cel mare și-a călcat pe inimă și a mai mers o dată in vizită la Cirligele. Ajuns aici a fost surprins să afle că, la această oră, nimeni din familie nu mai știe nimic de soarta bătrinului iar mama lui l-a rugat să incerce să-l găsească pe Constantin, bătrinul. „Cind am fost acasă la părinți, mama m-a intrebat de tata, i-am spus că nu mai știu nimic de el, pentru că l-am lăsat la autogară. Datorită munci pe care o făcea (mătura autobuzele n.r.), venea murdar acasă. De multe ori tata lua bătaie atit de la mama, cit și de la fratele meu Neculai. Acum, de aproape un an de zile nu mai știu nimic de el. Unii oameni spun că ar fi pe la spitale, alți pe la pușcărie, insă eu am fost atit pe la spitale cit și la pușcări, insă nu am dat de el”, ne-a declarat bărbatul. Potrivit spuselor sale el l-a văzut ultima oară pe bătrin la autogara Focșani, cind a plecat prima dată de la Cirligele. Mama lui la indemnat să depună o depeșă la poliție prin care să aducă la cunoștință dispariția soțului. După spusele lui Constantin cel tinăr, el ar fi singurul care se preocupă de soarta bătrinului. Potrivit spuselor sale fratele Nicolae iși face singur de cap acolo in sat, din băutură nu mai iese, iar timpul și-l petrece impreună cu de o trupă de pahar. „Fratele meu s-a inhăitat cu o ceată de derbedei din sat” Se pare că pentru a mai pune in gură un dram de tărie, Nicolaie a inceput să vindă mobila din casă, motivind că o dă pe mincare pentru că nu mai are ce minca. „Fratele meu care stă la Cirligele de la o vreme a inceput să bea in neștire. S-a inhăitat cu o ceată de derbedei din sat și a inceput să vindă mobila și lucrurile părinților. Dacă l-am intrebat de ce le vinde, mi-a răspuns pe un tupeu că nu mai are ce să mănince. Din cite mi-au zis vecinii din sat, mobila a dat-o pe nimica toată. A dat un covor pe citeva țigări. Mă doare inima pentru părinți, care suferă foarte mult și, din această cauză cred că tata este pe unde este. Acolo nu mai au decit o servantă, un aragaz, o butelie și un hirb de pat”, a mai adăugat Constantin. Contactată de reporterii „Monitorului de Vrancea”, Dumitra Marinescu, ne-a declarat: „Soțul meu este plecat de acasă de aproximativ un an de zile, iar celălalt băiat al meu, Nicolae nu prea ascultă de ce-i spun eu. Cheltuie banii, mi-a vindut bunurile din casă. Caută gilceavă și sare mereu la bătaie, l-a lovit și pe tatăl lui, nu numai odată. Åžoțul meu a fost bolnav, chiar a ajuns să fie internat in spital iar băiatul a profitat de asta și l-a bătut”. Toate incercările reporterilor de a-l găsi și pe Nicolae Marinescu, fiul cel mic al familiei, s-au soldat cu eșec, acesta nefiind de găsit. Baracă drept locuință La această oră, Constantin Marinescu cel tinăr, iși duce existența intr-o baracă de la Federalcoop, unde este și angajat ca zidar și zugrav. Din salariul pe care il ciștigă la această unitate, omul spune că abia reușește să se intrețină. Acolo, el este om bun la toate, făcind tot felu de munci. Un pat, citeva haine și un televizor alb-negru luat cu plata in rate, sint toată averea lui. Preferă să stea aici pentru că acasă are parte numai de certuri dar și datorită faptului nu se mai ințelege cu fratele lui Nicolaie, care lipsea des de la locul de muncă și avea patima jocurilor mecanice, l-au determinat să plece in lume. A stat o perioadă cu gazdă prin oraș, atunci cind lucrurile ii mergeu bine și se descurca cituși de puțin. „Nu am avut o viață bună deloc, am stat o perioadă bună de vreme alături de părinți mei in Sud. impreună cu noi mai stătea și fratele meu Neculai, care de la o vreme a inceput să-i batjocorească pe părinți și pe mine. Lui nu-i plăcea munca deloc și juca numai la aparatele mecanice. De cind muncesc la această firmă, am un loc unde să stau. Singura mea avere sint hainele și un televizor alb-negru la mina a doua pe care l-am luat in rate. Poliția mi-a zis să-mi fac mutația, pentru că la adresa veche nu se mai poate să figurez. Dar acum intreb unde să-mi fac mutația, pentru că eu nu am un loc stabil unde să stau. La gazdă nu mai pot să stau că nu-mi mai dă mina. Dacă aș avea și eu un salariu mai bun mi-aș permite, dar așa nu pot” ne-a destăinuit tinărul. Destinul a fost crud cu acestă familie dar acest gen de probleme este unul des intilnit in Vrancea acestor timpuri. Fiu alungat de acasă și tatăl dispărut ne duce cu gindul la o familie in care valorile morale au pierdut lupta cu dragostea de părinți sau copii. Nimeni nu știe cum și cind se vor rezolva problemele familiei Marinescu dar dorința fiului și a mamei de a-și găsi tatăl și soțul
