Åžtefan Lechea un bătrin de 80 de ani din satul Negrilești comuna Birsești ii face zile negre nepotului său Dumitru Dumitrașcu. Acesta și-a făcut milă de bătrin și l-a primit să locuiască la el in casă. Drept răsplată, bătrinul s-a gindit că ar fi și mai bine dacă Dumitru și soția sa Floarea ar pleca din casă pe motiv că in urmă cu cițiva zeci de ani, acolo ar fi locuit pentru o perioadă de timp tatăl lui Åžtefan. Despre situația bătrinului, autoritățișle și vecinii spun că singura sa ocupație a fost aceea de propovăduit al Domnului, locuind in diverse locuri, cintind și spunind tot timpul că el este trimisul Domnului pe pămint pentru că are de indeplinit o misiune. Atunci cind bătrinul s-a imbolnăvit, nepotul milos l-a adunat de pe drum și l-a dus acasă la el la Negrilești. „Proprietar” in două camere din spatele casei, care din spusele lui nu erau bune de locuit, Åžtefan se crede acum stăpinul casei. in incăperea unde ar trebui să doarmă, bătrinul nu face niciodată focul motivind că i se ingălbenesc cărțile pe care le-a strins toată viață și care acum ii ocupă patul in care ar trebui să se odihnească. Cele mai prețioase cărți le ține in pat aranjate una peste alta pe secțiuni: cele bisericești in mijloc iar celelalte pe margine. „Dorm jos pentru că aici sint mai aproape de Dumnezeu, iar cartea este sfintă și nu trebuie să stea pe pămintul plin de păcate. Nu fac focul niciodată aici pentru că mi se innegresc cărțile și este păcat. Le-am strins mincind piine goală cu apă”, ne spune Åžtefan Lechea. Atunci cind reporterul „Monitorului de Vrancea”, a incercat să stea de vorbă cu Åžtefan, acesta a inceput să povestească despre viața lui și despre menirea pe care o are pe acest pămint. Ba mai mult, ne-a arătat toate ungherele casei, pentru a demonstra că toate materialele adunate in casa nepotului sint de la vechea lui locuință de la Rușchila. Scinduri vechi și putrezite, o bucată din talpa casei, tronul de la wc, coada de la hirleț, din care a mai rămas doar un ciot de vreo 40 de centimetri, și multe alte materiale, sint după afirmațiile lui Åžtefan Lechea ale lui. „Vedeți domnilor! Această bucată din talpa casei este de la mine de la Rușchila. Mergem la WC și o să vedeți că și tronul este tot de la casa mea veche. Această coadă de hirlet este tot a mea! O cunosc după forma inconvoiată, pentru că acolo la Rușchila eu aveam timpul planificat. O parte era dedicat orelor de pian, alta orelor de vioară și o nu in cele din urmă muncilor agricole pe care le făceam cu mult drag”, a inceput să ne povestească bătrinul. Bine faci, rău găsești Vecinii, spun că decit să-l ajuți pe bătrin, mai bine este să stai in banca ta. De lucrul acesta nu a ținut seamă Clemența Lechea care și-a făcut milă de Åžtefan și din puținul ei i-a dus anul trecut niște sarmale. Bătrinul a păstrat blidul in care i-au fost aduse sarmalele timp de un an de zile și a acuzat-o pe femeie că in sarmalele pe care i le-a dat aceasta i-a pus otravă și farmece ca să-l omoare. „in acest blid, vecina de alături mi-a adus niște sarmale. Clemența mi-a pus otravă și farmece ca să mă omoare. Am găsit un nasture otrăvit intr-o sarma. Asta este o dovadă relevantă”, spunea Åžtefan. Soția lui Dumitru afirmă că il ține in casă de milă iar dacă il alungă este sigură că nu va mai rezista mult timp in altă parte. „Casa in care i-am dat-o cele două camere este a noastră. Domnul Åžtefan este frate cu soacra mea. Soțul meu ii este nepot și i-a fost milă de el, așa că l-a adus acasă. Eu i-am făcut de mincare o perioadă mare de timp, după care m-am dus la Cirligele unde mai am o casă. L-am hrănit așa cum am putut, insă el mă batjocorește tot timpul. Pentru că stă in camerele din față, l-am rugat să-și pună o yală, insă el a zis că vrem să-l incuiem in casă. Eu ii vorbesc foarte fumos iar el numai răstit ne răspunde. Nu știu cit il vom mai inghiți. Cred că intr-o zi cuțitul ne va ajunge la os și cu părere de rău il vom da afară”, ne-a declarat Floarea soția lui Dumitru. Bătrinul este cunoscut ca un cal breaz in comună Primarul comunei Birsești il cunoaște de mult timp pe Åžtefan Lechea nu prea are cuvinte de laudă pentru acesta. „il cunosc pe Åžtefan de cind era tinăr. A fost un reclamagiu care nu i-a plăcut deloc să muncească. La Rușchila unde a stat o perioadă de timp nu a făcut absolut nimic. I-au dat cei de la Ocolul Silvic materiale ca să-și ridice o casă unde să locuiască. Din cauza lenei, materialele au putrezit fără ca să facă ceva din ele. O perioadă de timp a fost invățător suplinitor, dar pentru că nu făcea altceva decit să ia copiii și să-i ducă sus pe deal să le cinte la vioară, directorul școlii nu l-a mai primit. Noroc că și-a făcut nepotul milă de el și nu l-a lăsat să moară pe drumuri”, ne-a declarat Costică Hirșu primarul comunei Birsești.
