A trecut în neființă educatoarea Silvia Olaru, la vârsta de 84 de ani. Ea a fost „mama” a sute de prichindei de grădiniță din Focșani.
Povestea de viață a doamnei educatoare este una cât se poate de impresionantă. S-a născut la Cernăuți, într-o familie cu șase frați, a trecut prin durerea pribegiei, fugind din calea războiului, a îndurat alături de familie opresiunile comuniste, dar a strălucit ca dascăl. A iubit meseria și copiii mai mult decât orice pe lumea asta. Chiar dacă nu a avut proprii copii, doamna educatoare și-a dedicat tot timpul pentru a-i face pe micuții copilași, care i-au fost elevi, să iubească, să dăruiască dragoste și să fie afectivi. „Ea nu a fost căsătorită niciodată, însă a iubit foarte mult copiii de la grădiniță. A fost devotată meseriei de educatoare și a profesat la grădinița de pe strada Ștefan cel Mare din Focșani, de lângă Școala 9. Era zona centrală, acolo veneau copiii cei mai buni și pot spune că a fost la vremea respectivă în top numărul 1 în Focșani. Mă mândresc cu ea, iar faptul că nu a avut copii a făcut-o să fie foarte devotată față de copiii din grădiniță. Acasă la ea sunt și acum cutiile cu materialele didactice pe care le făcea cu mâinile sale. Vă dați seama că sunt sute de materiale, mai ales că un desen trebuia făcut de zece sau mai multe ori pe acele vremuri, că nu erau mijloacele de copiere moderne din zilele noastre. A fost un model în viață, era o plăcere să stai de vorba cu ea. Dascăli ca ea rar se mai găsesc în zilele noastre. Dumnezeu să o odihnească în pace!”, a spus Anca Olaru Burgaza, nepoata educatoarei.
Nepotul educatoarei, Dumitru Cocea, ne-a povestit cum aceasta a fugit din calea războiului împreună cu familia, cum a stat o vreme la Oituz, după care s-a stabilit în Vrancea, la Ciorani. Educatoarea a urmat cu mari sacrificii Liceul Pedagogic de la Fălticeni și a profesat numai în Focșani. „Familia Olaru este din Cernăuți, actualmente Ukraina din România Mare, un leagăn de românism. Ei au fost șase copii, din care au murit Silvia, Virginia, Maria și cu Argentina. Au rămas mama mea, Aglaia, care pe 1 ianuarie va face 93 de ani, fratele Ioan, care va face și el 85 de ani. Războiul care a venit a întrerupt viața frumoasă a familiei noastre, traiul frumos de atunci. Bunicul nostru a plecat în refugiu cu căruța și cu cei șase copii și așa au ajuns în zona Oituzului, unde au fost primiți de frații români cu mult drag. De asemenea, au ajuns ulterior în satul Ciorani, unde bunicul meu a clădit o casă parohială. O poveste impresionată este faptul că după ce au fugit de ei, au venit rușii și le-au luat căruța cu caii și bunurile ce le aveau acasă. De necaz, bunicul Gheorghe a intrat într-un fel de comă și a albit instant. Și-a revenit și și-a pus în practică un fel de vis, în care i-au apărut bunicii lui, și anume să dea copiii la școală. Astfel, Silvia și Virginia au ajuns să facă școala la Fălticeni. Sora Virginia, care s-a prăpădit acum un an și ceva, a fost educatoare la surdo – muți în Focșani, iar Silvia, care a murit acum, a fost educatoare la grădinița de pe strada Ștefan cel Mare. Acolo, de când mă știu eu, mătușa mea a avut o activitate deosebită. Poate că Dumnezeu nu i-a dăruit ei copii, însă generațiile de copii, poate sute, pe care i-a îndrumat în viață, au fost copiii ei de suflet. A fost înconjurată tot timpul de dragostea copiilor de la grădiniță, a dăruit dragoste acestor copii. Punea mare suflet în tot ce făcea pentru copii, casa îi era plină tot timpul de materiale didactice, de decoruri de serbări, de cărți, de costume pentru copii. Lecțiile erau deosebite și tot timpul a fost apreciată de cei de la inspectoratul școlar. Èšin minte că în regimul comunist se făceau și vizite de la Comitetul Județean și au venit și i-au apreciat lecțiile deschise. A fost o femeie dârză, care nu a acceptat nedreptățile și avea așa o stare de spirit deosebită! Se ducea în audiențe la organele abilitate când lucrurile nu erau în ordine. După pensionare a rămas aceeași persoană, devotată muncii sale de dascăl. A trebuit să mai dosim prin pod din obiectele sale, folosite cât a fost la grădiniță. Durerea este imensă, iar golul din inimile noastre nu va fi umplut niciodată prin dispariția sa. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace!”, a spus și Dumitru Cocea, nepotul educatoarei.
Educatoarea va fi înmormântată astăzi, sâmbătă, în Cimitirul Sudic din Focșani, slujba urmând a începe la ora 12.00.
„Monitorul de Vrancea” transmite sincere condoleanțe familiei îndurereate!
