Cum stătea el așa mititel și portocaliu, se rostogoli către d-na Huică, șefa Biroului de Investiții din cadrul Primăriei Focșani, și-i șopti s-audă toată lumea: „Ai ajuns la mîna mea !”. Rînjetul lăuntric îi lumină apoi straniu, ochii încinși de patima puterii; puterea aceea rîvnită, dar neavută, stătea acum goală în fața lui, așteptîndu-l s-o aibă. Doamna Huică zîmbi puțin, abia vizibil, neînțelegînd gluma consilierului independent Cezar Mihăilescu, spusă în pauza ședinței de Consiliu Local, pauză după care aveau să fie desemnați membrii comisiei de control a activității de prin primărie. Cu două luni înainte să dea ortu’ popii, politic vorbind, și după patru ani de vorbe goale, 12 consilieri portocalii s-au adunat să-și arate mușchii atrofiați de atîta stat degeaba pe banii focșănenilor. Nu doar că n-au impresionat pe nimeni, dar au stîrnit sila celor care le cunosc interesele mascate de acțiuni electorale.
