Gradele Celsius din termometru sunt mai mult decât o mană cerească pentru cei care și-au pus pe picioare o afacere din agrement. Ne-am permis și noi puțină relaxare la locul de muncă, așa că am mers pe plaja de la Doaga și la piscina de la Golești.
Când săptămâna este pe terminate, orice focșănean se gândește la câteva clipe de relaxare pe malul unui lac sau la o piscină. Loc de baie este peste tot însă în week-end cu greu găsești un loc pe șezlong sau pe nisip. Plaja de la Doaga este situată la 25 de kilometri de Focșani, spre Galați. După ce am făcut dreapta la Tișița am înțeles imediat că locul de agrement spre care ne îndreptam este destul de aglomerat. După ce am trecut calea ferată, am făcut din nou dreapta și ne-am convins. Era foarte aglomerat! Mașini de o parte și de alta, care mai de care înghesuite spre puțină umbră. Tinerii cu saltele în spate și îmbrăcați doar în slipuri, ne-au teleportat pe malul mării. Cu greu am găsit un loc de parcare, în soare bineînțeles, pentru că la umbră era ocupat.
La intrare ne-a întâmpinat patronul zonei de agrement. „Am avut controale după ce a scris presa cât de frumos este aici. Vă dau voie să filmați și să faceți fotografii, dar eu știu ce urmează”, ne-a spus Marian Èšigănescu.
El a reușit să facă la Doaga un mic colț de rai. La intrare, o fântână arteziană cu două ulcele din care curge apa te face să realizezi că a investit ceva bani pentru zona de agrement. La barul de pe marginea plajei nu era loc să arunci un ac. Banii fluturând așteptau o bere rece, un suc sau o apă plată. Lângă bar, câteva motoare în culori țipătoare și câteva mașini „supărate”, ale celor privilegiați. Plaja era arhiplină, iar nisipul fierbinte aproape că te izgonea la umbră. Bronzul îi trăda pe mulți că au venit de dimineață. „Ne răcorim!”, ne-a spus o fată care aștepta pe mal valurile să-i ude gleznele.
Cei care știu să înoate trec de geamandură, însă cei doi salvamari sunt tot timpul cu ochii pe ei. Aventurieri sunt peste tot, mai ales că unii au fluturat de câteva ori banii pe la bar. Cu toate acestea, nimeni nu se înghesuia, iar „Scuzați-mă!” era la tot pasul. Apa era numai bună, încălzită de soare atât cât să te răcorești și nici prea rece să nu poți să stai în ea. Câteva lebede uriașe din plastic brăzdau largul, iar cei care pedalau păreau destul de bucuroși că soarele nu se ascunde după nori. Cei care nu se împăcau prea bine cu razele ultraviolete stăteau la umbra unei umbrele sau sub cei câțiva copaci de pe mal. Alții au preferat să se răcorească pe terasă. „Ce vrei mai mult de atât. Plajă, soare, bere, un pic de muzică, e tot ce îți trebuie la sfârșit de săptămână”, ne-a spus Adi Petrea. El a venit cu soția, care făcea întrecere la culoare cu un rac fiert.
La piscină se poartă fluorescent
După câteva ore petrecute pe malul apei la Doaga, cu greu ne-am dat duși. Am ieșit din colțul de rai și am mers spre mașina lăsată în soare. Minute bune aerul condiționat nu a reușit să doboare fierbințeala. Asfaltul parcă se înmuia sub roțile mașinii. Nici în parcarea de la piscina lui Ion Diniță, de la intrare în Golești, nu am avut mai mult noroc. Tot în soare am parcat, dar… a meritat. Diniță este un bărbat cu sprâncenele adunate. Pare deranjat tot timpul de ceva, însă are ospitalitatea oricărui român. L-am găsit pe terasa unde odată a fost discoteca în aer liber. Era doar în pantaloni scurți, alături de câțiva prieteni la o masă. „Au fost câteva persoane azi. În jur de 600”, ne-a spus el. Ne-a explicat în mare ce putem face la piscina lui și s-a întors la masa la care îl găsisem. Pe șezlonguri nu mai erau locuri.
Jocurile tinerilor de pe malul piscinei te îndemnau să te arunci în apă. 50 de metri lungime și aproximativ 10 lățime, trei bazine, câte unul pentru fiecare categorie și terasele de pe malul piscinei ne-au convins să intrăm în apa curată.
Domnișoarele sunt aproape toate la modă. Din câte am observat, anul acesta se poartă fluorescent și bronz mai ceva ca la solar. Creme peste creme zăceau în apropierea șezlongurilor, iar băieții nu refuzau o bere rece. „Se merită măcar o dată pe săptămână să vii aici. O să mergem și la mare anul acesta. Acum pregătim pielea pentru mare”, ne-au spus câțiva tineri adunați la un loc. Nimeni nu e trist.
Copiii sar de pe mal în apă și apar cu capetele ude. Cei mai mici intră cu părinții sau cu un colac împrejurul mijlocului. Stropii de apă ajung și pe mal, iar jocul Căpitanul este deliciul tuturor. Câțiva băieți sar unul după celălat în apă și strigă Căpitanul, iar cel care uită să strige sau nu sare la fel ca cel dinainte este aruncat în apă de ceilalți. Am fost ultimii care au plecat de la piscină și asta pentru că o zi atât de frumoasă, cu greu mai întâlnim. Promitem că ne vom întoarce.
