O mare de flori! Exact ca atunci când, la început de an școlar, elevii o întâmpinau cu buchete de trandafiri. Profesoara Maria Bucur a fost condusă pe ultimul drum ieri, de familie, prieteni, colegi, elevi și cunoscuți. Cu toții au aprins lumânări la căpătâiul celei care a luminat mințile a generații de elevi.
Slujba de înmormântare a început în jurul orei 12.00, în biserica Jelaboi, de pe strada Rodnei. În fața bisericii, grupuri de elevi și profesori discutau despre Maria Bucur. Zarva și gălăgia pauzelor de la școală au fost uitate de elevi, care i-au oferit ieri profesoarei lor un moment de răgaz. „Nu mi-a venit să cred când am auzit. Am crezut inițial că e o glumă proastă a foștilor colegi de liceu. Am terminat în anul 2010. Am fost să o vizitez, încă nu se operase, mi-a zis că totul e bine. Am sunat-o, mi-a spus că e ok. Ultima oară când ne-am auzit era pe 20 martie și era la București la fiii dumneaei. Îmi amintesc cu drag de cea care ne-a fost dirigintă și profesoară de limba franceză. Intra în clasă cu zâmbetul pe buze și ne spunea «Bonjour mes eleves!». A fost cea mai bună și ne acoperea pe toți”, ne-a spus, prin-tre lacrimi, Andreea Filimon.
Iubită și respectată de colegi
Pentru că a fost un om deosebit, biserica a fost neîncăpătoare pentru toți cei care au venit să-și ia adio de la profesoara Maria Bucur. Chiar dacă de un an se afla în concediu medical și urma să se pensioneze, colegii nu au dat-o uitării. „În ultimul an a fost în concediu. Suferea de cancer, dar avea o evoluție bună, chiar trecuse pe un tratament naturist. Nu a apucat pensia… A fost un om deosebit. Puțini sunt oamenii cu demnitate, de la care să ai ce să înveți… o ființă atât de deosebită. A avut o si-tuație grea în familie, a divorțat și a crescut singură doi băieți, care îi moștenesc calitățile și care și-au găsit drumul în viață. Vara trecută s-a căsătorit și cel mic. Cât a fost bolnavă nu am auzit-o niciodată să se plângă. Åžtia ce are. Era oaza mea de liniște atunci când eram copleșită de probleme. Discutam cu ea și mă făcea să îmi găsesc calea. Ne știm din 1991. Pe atunci soțul meu era director la școală și noi atunci venisem de la țară. Avea atât de multă răbdare, nu am auzit-o niciodată ridicând tonul”, a declarat Ioana Sîrbu, directoarea Åžcolii Nicolae Iorga, unde a predat Maria Bucur.
Preotul care a oficiat slujba de înmormântare le-a spus celor îndu-rerați că moartea nu este decât o „ușă” prin care trecem, fiecare la rândul său, pentru a culege ceea ce am semănat în viață. Maria Bucur își va dormi somnul de veci în Cimitirul Sudic din Focșani.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
