Noi cinstim pe sfinții lui Dumnezeu și cerem ajutor lui Dumnezeu prin ei, căci: „Sfinții vor judeca lumea”. Prin sfinți nu înțelegem pe cei ce se numesc creștini doar cu numele; ci pe cei care s-au desăvârșit prin fapte bune și au urmat întru totul lui Hristos. Cinstim pe sfinții lui Dumnezeu căci ei, prin puterea lui Dumnezeu, fac minuni mari preaslăvite, după cum au făcut Moise, Ilie, Daniel, Sfinții Apostoli Petru, Pavel, Ioan Evanghelistul și toți ceilalți apostoli și sfinți despre ale căror fapte și minuni arată Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție a Bisericii lui Hristos.
Sfânta și dumnezeiasca Scriptură spune că „prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dânșii”. Tocmai de aceea cinstim pe sfinții lui Dumnezeu, știind că Dumnezeu săvârșește în chip minunat voile Sale cu dânșii. Așadar, noi cinstim pe sfinți și aducem laudă lui Dumnezeu direct și indirect. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinstește pe sfinți, pe El Îl cinstește, căci a zis: „Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește. Noi venerăm pe sfinți, pentru că ei sunt prieteni ai lui Dumnezeu, după mărturia Mântuitorului care a zis către sfinții Săi ucenici: „Voi sunteți prietenii Mei”. Cinstim pe sfinți și le cerem ajutor în necazuri căci ei se roagă pentru noi și rugă-ciunea lor este primită de Dumnezeu. Iată ce zice Sfântul Apostol Pavel: „Mulțumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci pururea în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toți, cu bucurie”. Sfinții și îngerii, se roagă pentru noi, aud rugăciunile noastre, duc rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Sfinții au posibilitatea în cer de a sluji la Dumnezeu pentru oameni și a contribui la mântuirea acestora. Biserica Ortodoxă cinstește în chip deosebit pe sfinți și îngeri, rânduindu-le în calendar câte o zi anuală de prăznuire, slujbe speciale la biserică, rugăciuni și icoane pictate cu chipul și numele lor. Celor mai renumiți dintre sfinți, precum: Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Apostoli, Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan Gură de Aur, Sfinții Ierarhi Nicolae și Spiridon, mari făcători de minuni, Sfinții Mari Mucenici Gheorghe și Dimitrie, Varvara și Ecaterina și mulți alții se bucură de un cult deosebit. Sfinții fiind creștini desăvârșiți în rugăciune, în smerenie, în înfrânare și mai ales în dumnezeiasca dragoste, mulți dintre ei primeau daruri duhovnicești deosebite încă din viață. Astfel unii aveau darul rugăciunii inimii, cea mai înaltă rugăciune creștină. Alții aveau darul lacrimilor, al înfrânării, al tăcerii duhovnicești, al smereniei și al desăvârșitei iubiri pentru toată zidirea. Alți sfinți se învredniceau de daruri miraculoase, văzute, ca: vindecarea bolilor, cunoașterea celor viitoare, înțelegerea gândurilor, izgonirea duhurilor necurate. Încă și după mutarea din trup moaștele lor rămân întregi, nestricate și fac vindecări miraculoase cu cei bolnavi. De aceea moaștele sfinților sunt venerate de credincioși, care primesc sănătate, binecuvântare și ajutor. Deci sfinți pot fi cei care au dreapta credință, care duc pe pământ viață cu totul sfântă, cei care iubesc desăvârșit pe Dumnezeu și pe oameni, cei care se roagă neîncetat cu adânc de smerenie și sunt gata să-și dea și viața pentru Biserică. Semne ale sfințeniei sunt darurile facerii de minuni. Sfinții în Biserica Ortodoxă se împart în mai multe cete, și anume: Ceata apostolilor care au vestit Evanghelia lui Hristos pe pă-mânt; ceata proorocilor și a drepților Vechiului Testament; ceata ierarhilor și a învățătorilor a toată lumea, care au apărat Biserica și dogmele credinței ortodoxe; ceata mucenicilor, adică a celor ce și-au vărsat sângele pentru dreapta credință în Hristos; ceata Cuvioșilor Părinți, adică a sfinților călugări și sihaștri purtători de Dumnezeu, care s-au nevoit prin mănăstiri prin peșteri și pustietăți, în post și neîncetată rugăciune. Ultima ceată este ceata fericiților și a tuturor drepților, care au bine plăcut lui Dumnezeu pe pământ, ca orfani, văduve, copii nevinovați, călugări și preoți evlavioși, credincioși drept măritori, care au răbdat cu bărbăție necazurile, bolile și ispitele vieții pământești. Dar cei mai sfinți în împărăția lui Dumnezeu sunt: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, care se bucură de un cult deosebit de supravenerare, și Sfântul Ioan Botezătorul. După învățătura și iconografia ortodoxă, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul stau înaintea Preasfintei Treimi, de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului și se roagă neîncetat pentru mântuirea lumii.
Sfinții, rugători pentru noi la Hristos!
Toți sfinții din cer cunoscuți și necunoscuți, împreună cu cetele îngerilor cerești, formează în cer biserica biruitoare. Iar totalitatea credincioșilor drept măritori de pe pământ, care se luptă cu ispitele de tot felul formează așa numita biserică luptătoare. Biserica lui Hristos este Biserica sfinților și a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învățătura Apos-tolilor și pe sângele a peste zece milioane de martiri.
Ca fii ai lui Dumnezeu după har și fii ai Bisericii luptătoare de pe pământ, suntem datori să fim „următori lui Hristos”, să trăim duhovnicește pe pământ, să ne facem vrednici de Împărăția Cerurilor.
Trebuie să avem smerenie, cuvioșie, bărbăția mucenicilor, rugăciunea sihaștrilor, sfințenia drepților, curajul și statornicia în credință a înaintașilor, răbdarea părinților care ne-au născut, blândețea mamelor care ne-au crescut.
Să râvnim cu stăruință acestor mântuitoare virtuți creștine. Să imităm pe sfinți, să ducem viață curată și să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: „Toți Sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi! Amin”.
