Sfâșiate de durere, familiile copiilor morți după incendiul de la Giulești au primit, vineri, trupurile neînsuflețite ale micuților, unii dintre părinții îndoliați veniți la INML alegând să-și trăiască drama departe de ochii presei, în vreme ce alții s-au descărcat blestemând. Nu toți copiii au fost predați părinților lor, unii dintre ei neputând participa la ritualul birocratic al actelor de deces și alegând să-și trimită rudele.
A fost cazul primei femei sosite la INML, bunica unuia dintre copiii decedați la Giulești. Înainte de a-și ridica nepoțelul care a trăit doar câteva ore, femeia a ales să dea câteva decla-rații jurnaliștilor adunați în curtea instituției. Femeia, pe nume Mariana, a criticat măsurile de austeritate care au avut drept consecință blocarea angajărilor în sistemul sanitar și, implicit, subîncadrarea pe posturi la maternitatea la care s-a petrecut tragedia. „Åži, bineînțeles, nemernica de asistentă”, a continuat ea, acuzând-o pe cea care trebuia să aibă grijă de nepoțelul ei că nu era niciodată acolo și că lua șpagă. „Când îi dădeam 50.000, se uita în buzunar și strâmba din nas, începea să o apese pe fiică-mea pe burtă”, a acuzat femeia, referindu-se la asistenta care „i-a neglijat pe copiii din salon” și care „a lipsit prea mult de lângă ei”.
Sistemul sanitar a fost și ținta acuzațiilor unui tată venit să-și ia copilul împreună cu cel care ar fi trebuit să i-l boteze. La ieșirea din curtea INML, bărbatul a oprit mașina, a coborât de la volan și a ridicat portbagajul, lăsând să se vadă un sicriu mic și alb. „Acesta este rezultatul Ministerului Sănătății, al sistemului sanitar din România. Ä‚sta”, a spus bărbatul stăpânindu-și cu greu lacrimile și arătând spre coșciugul în miniatură.
„Copilul în România este de vânzare, 50 de milioane, atât am înțeles că va-lorează un copil (pentru Guvern, n.r.). Sunt bani însângerați”, a continuat, cu barba tremurându-i de emoție, cel ce urma să-i fie micuțului părinte sufletesc și să-l ajute să primească taina botezului de care n-a mai avut parte. Înainte de a pleca, a ținut să mulțumească jurnaliștilor pentru mediatizarea cazului și să-i roage să-i ajute în continuare în lupta pe care intenționează să o dea cu sistemul, căci vor fi parte civilă în procesul penal început. În timp ce nașul care n-a mai apucat să-l țină pe copil în brațe în fața preotului dădea declarații dure la adresa celor care au gestionat de-a lungul anilor sistemul sanitar, tatăl copilului mort s-a urcat suspinând în mașină și a ridicat geamul, așteptând să-și ducă acasă micul sicriu – ce-a mai rămas din visul lui.
Prima mamă care a apărut vineri la INML nu a putut să coboare din mașina familiei, rămânând zeci de minute cu capul în mâini, într-un plâns înfundat. Åži soțul ei, un tânăr din Argeș, îmbrăcat în negru, a izbucnit în plâns lângă mașină atunci când și-a primit pruncul într-un sicriu mic din lemn maro. Desfigurat de durere și dezorientat, tatăl a spus că nu știe ce va face în viitor, căci nimic nu-i va aduce copilul înapoi. „Nu mi-l poate aduce nimeni înapoi. Nu-mi trebuie bani, nu-mi trebuie nimic”, a spus bărbatul, precizând că nu s-a hotărât dacă va da sau nu maternitatea în judecată. Chiar și în această situație, tânărul a ținut să laude medicii din maternitate și condițiile de la Giulești, precizând că tratamentul primit de soția sa acolo a fost „ireproșabil” până la momentul tragediei. „Nu știm cine este de vină: asistenta, vreun electrician, nu știm. Dar nu putem spune că a fost rău, că nu e așa. Am avut parte de doctori buni, care ne-au tratat bine. Așa a fost să fie”, a spus acesta, încheind brusc discuția.
Åži Andrei Dragomirescu, poate cel mai încercat dintre părinții copiilor morți la Giulești, dat fiind telefonul de condoleanțe primit de la Poliție pe când copilul lui se zbătea între viață și moarte, a lăudat medicii de la maternitate.
„Am fost tratați excelent acolo. A născut la unu noaptea și medicul a venit la naștere fără să comenteze, fără probleme”, a spus bărbatul. „Nemernica e de vină, cu ea am eu ce am”, a continuat bărbatul, referindu-se la asistenta acuzată că a neglijat bebelușii aflați la terapie intensivă. „Nemernica și polițistul care m-a sunat. P-ăștia nu-i las”, a spus bărbatul, suferind, dar încă puternic, în vreme ce aștepta eliberarea unor hârtii pentru a putea pleca să-și îngroape bebelușul.
Dragomirescu a arătat că a salvat în telefonul mobil numărul polițistului Daniel Badea, cel care l-a sunat să-l anunțe despre decesul copilului cât timp micuțul era încă în viață, iar apoi a revenit pentru a-și cere scuze. „Vor plăti, dar acum trebuie să mă concentrez asupra familiei mele”, a spus el, arătând că mama micuțului suferă teribil, ea având o naștere cu multiple complicații, iar acum având probleme cu „furia laptelui”. „Merge cocoșată prin casă de durere. Fizică… De aia sufletească ce să mai vorbim…”, a continuat el, înghițin-du-și un suspin și privind pentru o clipă spre cer. „O să trecem peste asta împreună. Voi încerca să fiu puternic”, s-a consolat bărbatul, însoțit la INML de doi prieteni și de cel care trebuia să-i boteze pruncul.
Ultimii sosiți la INML pentru a-și lua acasă copilul mort au fost un cetățean turc și soția acestuia, însoțiți de doi apropiați. Mama copilului era în stare de șoc și a plâns necontenit, iar tatăl era terminat de durere. Au intrat în clădire pentru câteva zeci de minute, după care tatăl a ieșit și, cu ochii în lacrimi, s-a dus lângă mașină și s-a așezat pe o bordură, cu capul în mâini. Cei doi apropiați au explicat că situația este cu atât mai grea pentru el întrucât nu înțelege foarte bine limba română.
Prietena care i-a însoțit pe cei doi a povestit că nimănui nu-i este clar de ce copilul acestora a ajuns la terapie intensivă deși avea o greutate aproape normală iar complicațiile fuseseră depășite. „Le-au spus de la maternitate că al lor a fost primul aruncat de explozie, pentru că nu era acoperit în incubator, el neavând nevoie de tratament special. Nu înțelege nimeni, nu ne-a explicat nimeni de ce l-au luat din salon și l-au dus la terapie intensivă. Avea 2,5 kilograme și, deși era prematur, era stabilizat…”, a spus prietena de familie a turcului, suspinând și ea.
Cu sufletele amare, cu toții și-au pri-mit sicriele ca de jucărie și au plecat care-ncotro, pentru a-și îngropa copiii care nu s-au bucurat de viață decât câteva ore. Însă povestea lor plină de durere va continua, fie chiar și pentru că bise-rica rămâne pe poziții și refuză ca pruncii, care nu au fost botezați, să fie îngropați creștinește, lucru extrem de important pentru câțiva dintre ei. După acest nou șoc, pentru părinții în doliu va urma o perioadă lungă de tristețe.
