Au meserii pentru care își găsesc de lucru numai vara. Pentru ei, sezonul estival nu este niciodată sinonim cu vacanța la mare sau la munte. De multe ori, își văd familiile doar la sfârșitul săptămânii când, pentru o zi sau două, își lasă uneltele deoparte și se odihnesc. Restul timpului reprezintă o goană continuă după banii care, odată câștigați, îi ajută să se întrețină toată iarna.
Unul dintre aceștia este Sandu. Are aproape 30 de ani și e sobar. N-a crezut niciodată că va trăi din meseria pe care, spune el, a învățat-o în adolescență, când își însoțea tatăl, și el sobar, la muncă. „Mă lua cu el ca să-l ajut ori ca să aibă cu cine să schimbe o vorbă. La început, mi se părea cea mai grea meserie din lume dar, cu timpul, «am furat-o». Prima sobă am ridicat-o, de unul singur, pe la 20 de ani. Pot să spun că de atunci am început să tră-iesc pe picioarele mele”, ne-a povestit Sandu.
Sezonul de lucru începe, de cele mai multe ori, imediat după Paște, când este chemat fie să repare, fie să curețe sobe. În aceeași perioadă, vin, însă, și ofertele pentru „lucrările mari”. „Clienții mă caută personal sau mă contactează prin intermediul cunoștințelor ori a celor la care am lucrat. Astfel, în fiecare vară reușesc să-mi găsesc mereu de lucru”, ne-a mai spus sobarul.
Acesta nu lucrează doar în Panciu. De multe ori, se deplasează și în alte localități, unde mai rămâne și peste noapte, atunci când distanța față de casă nu-i permite să facă naveta. „În aceste situații, obligațiile financiare are celui care mă angajează sunt un pic mai mari, dar eu nu sunt un om pretențios, n-am nevoie decât de o masă caldă și de un pat în care să mă odihnesc”, explică bărbatul. Pentru că este un sobar cu experiență, orice lucrare nu durează mai mult de două-trei zile. „Dacă am noroc, ridic două sobe într-o săptămână. Dacă nu, merg să repar câte una ori să curăț vreun horn, pentru că vara toată lumea face acest lucru. Muncesc pe brânci aproape o jumătate de an. Cum dă frigul, mă retrag precum ursul în bârlog și trăiesc din ce câștig sau din ceea ce scot din grădina de acasă”, mai spune Sandu.
Ziua la serviciu, seara zugrav
Tot vara are mult de lucru și Valentin, de 38 de ani. Nu este zugrav de meserie dar, atunci când nu merge la serviciu, se ocupă de ceea ce obișnuiește să numească „amenajări interioare”. „Pun gresie, faianță, uneori și parchet. De asemenea, efectuez lucrări în rigips și zugrăvesc. E o meserie care îmi place, pentru că mă ajută să-mi dau frâu liber imaginației”, ne-a declarat Valentin. Acesta a terminat un liceu agricol, dar calificarea nu l-a ajutat să-și găsească de lucru după absolvire. De aceea, la jumătatea anilor 90, a luat drumul Italiei unde, spune el, „a învățat meserie”. „Am lucrat în construcții. Nu știam să fac nimic, spărgeam pereți, căram moloz, chestii din astea. Nici cu echipa nu mă înțelegeam, că toți erau străini, dar ei știau ita-liana, eu nu. Am fost atent cum muncesc ei, cum taie faianța, cum montează gresia, cum finisează… După câteva săptămâni, am încercat și eu. Åži mi-a ieșit bine. În trei ani, cât am stat în Italia, am lucrat în multe apartamente și tot ce am învățat acolo am aplicat, mai târziu, la noi”, ne-a povestit Valentin. El recunoaște că „munca de după muncă” din timpul verii este destul de obositoare, dar nu se poate lipsi de ea. „Dacă n-aș face un ban în plus, din salariul meu și al soției nu ne-am descurca. Avem un băiat la școală, căruia vrem să-i oferim toate condițiile pentru a învăța bine”, s-a justificat Valentin.
Pe timpul verii mai sunt căutați, pentru lucrările agricole, și zilierii. Cei mai mulți provin din rândul șome-rilor neindemnizați. „Te pricepi, nu te pricepi, te duci, că n-ai încotro! Trebuie să-ți hrănești copiii, să le iei de îmbrăcat, de încălțat… Nu am de ce să mă simt prost că mai dau cu sapa ori leg la vie, pentru că nu fur, nu dau în cap… Câștig cinstit niște bani care, de ce să nu recunosc, de multe ori mă scot din nevoi”, a concluzionat pănceanca Petronela.
