De la începutul zidirii lumii toți oamenii care au ascultat de Dumnezeu au fost fericiți și în veacul de acum și în cel viitor. Așa vedem cã strãmoșii noștri, Adam și Eva, cât au ascultat de Dumnezeu, Fãcãtorul lor și au pãzit cu sfințenie porunca Lui, au fost fericiți și s-au îndestulat de toatã frumusețea și desfãtarea Raiului. Iar când de bunã voie s-au abãtut de la ascultare și au cãlcat porunca Ziditorului lor, au fost pedepsiți și izgoniți din Rai. Dacã vom merge cu memoria prin istoria cea sfântã a lumii adicã prin cele scrise în Sfânta și dumnezeiasca Scripturã vom vedea cã toți oamenii sfinți și aleși ai lui Dumnezeu, care au ascultat și au împlinit poruncile Lui, au fost fericiți pe pãmânt și s-au învrednicit de binecuvântarea lui Dumnezeu.
Noe, care a fost al doilea Adam al neamului omenesc, ascultând de Dumnezeu și fãcând corabia și toate câte i-a poruncit El, s-a izbãvit el și toatã familia sa de apele potopului și a fost binecuvântat de Dumnezeu. La fel și fericitul patriarh Avraam, ascultând de Dumnezeu și ieșind din pãmântul sãu și din rudenia sa, a mers în Haran și de acolo în pãmântul fãgãduinței, Canaan, unde viețuind, a arãtat cea mai desãvârșitã ascultare, încât pe singurul sãu fiu, Isaac, a voit sã-l aducã jertfã lui Dumnezeu, închipuind prin aceasta cu tainã mai înainte aducerea ca jertfã de Pãrintele ceresc a Fiului Sãu iubit, pentru mântuirea și rãscumpãrarea neamului omenesc din robia diavolului. Pentru aceastã credințã și ascultare desãvârșitã a lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat cu jurãmânt și tatã a multor neamuri l-a numit. Dar, pe lângã marea binecuvântare dumnezeiascã spre veșnicã fericire, Avraam a fost binecuvântat de Dumnezeu și cu fericirea cea vremelnicã spre îndestulare cu toate cele de nevoie vieții de pe pãmânt. La fel Moise, ascultând de Dumnezeu când a fost trimis sã scoatã din robia lui Faraon pe poporul lui Israel, și pentru ascultarea lui, Dumnezeu a fãcut prin mâinile lui mari și preaslãvite minuni, prin care a pedepsit pe egipteni și a scos din robia lui Faraon pe poporul Sãu Israel. Bunul Dumnezeu face mari promisiuni celor ce vor asculta de El și de poruncile Lui: „De veți asculta cu luare aminte cuvântul Meu și veți face toate câte vã poruncesc și de veți pãzi legãmântul Meu, Îmi veți fi popor ales din toate neamurile, cã al Meu este tot pãmântul, iar voi Îmi veți fi preoție împãrãteascã și neam sfânt”. Cu aceste prea puține zise despre fericirea și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru cei ce ascultã de El din Legea Veche, dacã vom muta cuvântul nostru spre Legea Harului, vom afla cã cea mai mare și mai desãvârșitã ascultare și supunere fațã de Dumnezeu, a avut-o Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care a ascultat de Tatãl pânã la moarte, iar moartea de cruce. Ascultare și supunere cãtre Dumnezeu a arãtat și Preasfânta Fecioarã Maria, când a trimis Dumnezeu la ea în Nazaretul Galileei pe Arhanghelul Gavriil sã-i vesteascã cã va naște pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul. Ea, deși nu știa de bãrbat, înțelegând de la înger taina cea mare și negreșitã ce avea s-o sãvârșeascã Dumnezeu prin ea, pentru mântuirea lumii, s-a supus cu mare smerenie și a zis cãtre înger: „Iatã roaba Domnului. Fie mie dupã cuvântul Tãu”. Astfel, cu ascultarea și smerenia ei pe pãmânt a vindecat neascultarea Evei din Rai. Ascultare mare a avut și Dreptul Iosif, cãci auzind în vis pe îngerul Domnului, poruncindu-i sã nu se teamã și sã ia pe Maria, logodnica sa, a fãcut ascultare cu mare încredere, înțelegând cã Preacurata Fecioarã Maria a zãmislit de la Duhul Sfânt. Nu numai cã nu s-a îndoit de zãmislirea ei, ci și cu mare smerenie și supunere a slujit Fecioarei Maria la fuga în Egipt, ca și în toatã vremea vieții lui, înțelegând cã prin aceasta el slujește lui Dumnezeu la taina mântuirii neamului omenesc, aducându-și aminte de cele scrise: „Fericiți cei ce pãzesc poruncile Lui și-L cautã pe El cu toatã inima”, și „Fericiți sunt cei ce ascultã cuvântul lui Dumnezeu și îl pãzesc”. Sfinții și dumnezeieștii Apostoli au ascultat și ei de Mântuitorul când au fost chemați sã fie vânãtori de oameni. Pentru desãvârșita lor ascultare de Hristos s-au învrednicit și de mari daruri de la Dumnezeu și s-au îmbrãcat cu putere de sus la Cincizecime. Ascultare desãvârșitã a fãcut și mulțimea cea mare a mucenicilor, a ierarhilor și a mãrturisitorilor dreptei credințe, care, împlinind cuvintele Mântuitorului, și-au pus sufletele lor pentru El și pentru Evanghelie spre a-L dobândi în viața cea veșnicã. Asemenea lor au trãit sub ascultare toți drepții urmãtori lui Hristos, pãrinții și înaintașii noștri, silindu-se la ascultare și împlinirea poruncilor Lui prin fapte bune, pentru a se încununa în ziua cea mare a judecãții de apoi când dreptul Judecãtor va rãsplãti fiecãruia dupã faptele sale.
Fericiți cei ce pãzesc poruncile Lui și-L cautã pe El cu toatã inima!
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume pe calea ascultãrii, și a ascultat de Pãrintele Sãu pânã la moarte, și încã moarte de cruce. Pentru aceea și Dumnezeu L-a înãlțat și I-a dãruit Lui nume care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul sã se plece, al celor cerești, al celor pãmântești și al celor dedesubt. Åži sã mãrturiseascã toatã limba cã Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatãl. Biserica creștinã este Biserica dragostei și a ascultãrii, pentru cã a fost întemeiatã de Hristos prin iubirea Tatãlui și ascultarea „pânã la moarte de cruce” a Fiului. Mântuitorul a ascultat de Tatãl, iar Apostolii Sãi au ascultat de El. „Rãmâneți în Biserica Vieții, în Biserica iubirii și ascultãrii. Aici în Bisericã este Hristos, aici sunt Sfintele Taine, aici sunt îngerii și sfinții din cer, aici sunt oamenii credincioși și toți pãrinții din neam în neam. Fãrã ascultare nu ne putem mântui. Iar de vom trãi sub ascultare de Hristos, de Bisericã și de pãstori, vom dobândi și pe pãmânt binecuvântare și pace, iar dincolo viațã veșnicã vom moșteni. Amin”, spunea pãrintele Cleopa.
