Patru (4) lei pe zi. Aceasta este suma din care Anica Grămadă, de 67 de ani, pensionară din Focșani, își drămuiește existența zilnică. Suferă de coxartroză bilaterală, a trecut prin patru operații, are un singur rinichi și pietre la fiere. De Sfântul Mihail și Gavril se va înfățișa înaintea instanței, chemată în judecată de CUP pentru datoriile acumulate la întreținere. „E tare greu… Dar n-are nimeni nicio vină pentru greutățile mele…Vremurile astea, nu mai credeam că vom ajunge să le trăim”, spune sărmana, sperând că printre cei ce îi vor citi necazul se vor găsi unii care să îi întindă o mână de ajutor.
A venit la ziar pentru că nu mai poate. Pur și simplu nu mai este în stare să găsească singură o ieșire din situația imposibilă în care a ajuns. Este o femeie simplă, o pensionară ca atâtea altele căreia, însă, destinul nu i-a îngăduit copii sau nepoți care să-i mângâie apusul vieții. Nu a fost niciodată bogată și nici nu a visat la cine știe ce averi. A sperat mereu să-și poată duce zilele cât de cât decent și a luptat cu toate greutățile vieții, convinsă că totuși, vorba aceea, Dumnezeu nu dă niciodată mai mult decât poți duce… Åži totuși… „acum am ajuns să nu mai pot. Să nu știu ce să mă mai fac… Am încercat să-mi drămuiesc banii dar m-au copleșit datoriile. Credeți că dacă aveam bani nu plăteam? Acum să văd ce m-oi face, pe 8 noiembrie m-a chemat CUP-ul în judecată dar mă duc să mă mai rog de ei, poate mă mai așteaptă cu banii… Am la ei cam 800 lei datorie și la ENET încă 1000”, spune, dispe-rată. Scoate, jenată, citația, maldărul de facturi, de acte, de cupoane de pensie pe care le duce cu ea peste tot, învelite bine în pungi, ca să nu le piardă și cu care să dovedească tuturor că nu spune minciuni. „Nu am copii, n-a fost să fie… Sunt văduvă din ’95. Am avut apartament la gară dar fiindcă nu am putut face față cu întreținerea la două camere, l-am vândut cu ani în urmă și mi-am luat garsoniera asta confort doi, în Sud, unde locuiesc acum. Am zis că este suficient pentru mine, femeie singură. Dar viața s-a tot scumpit și încet, încet m-am trezit că nu-mi mai ajunge pensia”, povestește. De nevoie, a început să se împrumute de la unul sau altul, iluzionându-se că va reuși, din pensia ei acum de 350 lei, să își achite la termen datoriile. Dar… „am fost bolnavă, a trebuit să umblu pe la doctori. Am un singur rinichi, celălalt mi-a fost scos. Sufăr de coxartroză bilaterală. Am făcut patru operații… Oamenii nu m-au strâns cu ușa să le dau banii înapoi, m-ar fi așteptat cred dar eu am vrut să fiu parolistă și să le achit așa că m-am împrumutat de la bancă… Cea mai mare greșeală”, spune, oftând.
Meniul zilnic, orez fiert
Banca însă, nu iartă. Ratele au devenit, cu timpul, o povară greu de suportat din pensia de 350 lei a Anicăi așa că a venit și ziua în care femeia nu a mai putut, pur și simplu, să le achite. O lună, două, trei le-a tot amânat pentru ca într-un final, să se trezească cu pensia ciunțită. „Viața de zi cu zi s-a tot scumpit. Mi-a fost tot mai greu să mă descurc. Am întârziat cu plata la bancă și m-am trezit că din pensia mea de 350 de lei mai primesc în mână cam 190… „, explică. Din acești 190 lei, 50 de lei îi dă lunar pe medicamente „pentru că nu sunt compensate total”. Îi mai rămân 140 lei, bani din care Anica ar trebui să-și achite întreținerea, să plătească curentul, gazele și să-și cumpere și mâncare. Împărțiți la 30 de zile, rezultă, practic, puțin peste 4 lei pe zi, patru lei cu care oricâtă prestidigitație ar face, biata femeie nu prea poate trăi! „Am găsit înțelegere la magazinul de la bloc, mă trece pe caiet și mai iau mâncare pe datorie. Mâncare în primul rând. Dar mai iau câteodată un pic de detergent, săpun, hârtie igienică… Mă duc și le plătesc la fete când pot, ele știu și mă așteaptă… De obicei mănânc orez. Pâine nu prea iau dar fierb orez cu morcovi și mănânc din el câteva zile. Mai iau cartofi, din ăia mai urâți, pe care îi refuză lumea. Îi iau și-i curăț și îmi fac de mâncare…”, spune femeia.
La un moment dat s-a gândit să muncească astfel încât să-și mai rotunjească veniturile. Ar fi vrut să îngrijească un copil, l-ar fi îngrijit, spune, ca pe nepotul pe care soarta, ei i l-a refuzat. A trebuit însă să fie realistă: ea nu poate să se deplaseze decât cu mare greutate, din pricina coxartrozei, și în garsoniera sa sărăcăcioasă, confort doi, nu prea sunt părinți amatori să-și lase copiii…
„Nopțile mă gândesc că pot să rămân fără casă”
De când a ajuns în situația disperată de a trăi cu patru lei pe zi, Anica și-a pierdut și liniștea nopților. „Mă gîndesc doar la datorii…că pot să-mi pierd casa… Chiar dacă aș da toată pensia mea în fiecare lună, tot n-aș reuși să achit totul în 12 luni. M-am gândit că poate mă înțeleg cei de la CUP și ENET, să mă lase să dau cîte 50 de lei lunar și la unul și la celălalt, aș da mai mult dar credeți-mă că n-am de unde… N-am pe nimeni care să mă ajute… Poate mă ajută oamenii care citesc necazul meu… Poate sunt oameni care să mă înțeleagă prin ce trec”, plânge nefericita. În garsoniera ei amărâtă, zilele trec greu dar și mai greu nopțile. „Mulțumesc Domnului că totuși, încă mai pot să merg și nu sunt țintuită la pat, că acolo m-aș sfârși”, spune. „Nu știu cum de am ajuns să trăiesc așa vremuri. Am lucrat și eu, ca toată lumea, am fost angajată ca gestionară. Nici înainte nu aveam bani, dar tot îmi puteam permite să fac un borcan de gem, o zacuscă, să-mi pun ceva murături… Acum nu-mi mai pot permite nimic. Nici măcar o pâine zilnic. Mă chinui zi și noapte să găsesc o soluție să nu ajung pe drumuri, dar nu reușesc. Nu mai am nimic altceva, decât o mână de haine și patru pereți. Dacă îi pierd și pe ăștia, unde am să mă duc?”, se întreabă, mai mult către sine, Anica. Oricine dorește să ajute biata femeie fie cu bani, fie cu alimente, se poate adresa redacției noastre.
Sau o poate vizita pe Anica direct la domiciliul ei: strada 1 Iunie, nr.5, bloc.D3, scara 2, etaj 1, apartament 39.
Åži dacă, după ce ați parcurs aceste rânduri, mai aveți vreo ezitare în a-i întinde o mână de ajutor, gîndiți-vă măcar o clipă: cum ați face dacă măcar o lună, ați fi nevoiți să trăiți cu doar patru lei numărați… pe zi…
