Locuitorii satului elvețian Bivio, din cantonul Graubünden, merită să fie considerați cea mai mare curiozitate lingvistică a Europei, în condițiile în care aceștia vorbesc trei limbi și mai multe dialecte ale acestora, relatează marți The Guardian. Chiar dacă populația din Bivio abia depășește 200 de persoane, fără a număra micul grup de străini care locuiește în sat, locuitorii vorbesc trei limbi și mai multe dialecte ale fiecăreia dintre aceste trei limbi.
Un sfert dintre locuitori vorbește limba oficială, italiana, o cincime limba retoromană, în timp ce majoritatea vorbește o variantă de germană. În mod uluitor, toți locuitorii din Bivio par să se înțeleagă unii pe alții. La băcănie, toată lumea vorbește în limba maternă și fiecare primește restul corect.
Motivul stă în educație. La grădiniță, locuitorii din Bivio vorbesc italiană marțea și Surmiran, un dialect retoroman, joia. În restul săptămânii, copiii alternează între acestea două, deși pe terenul de joacă predomină clar dialectul german Bündnerdeutsch. În zilele de duminică, locuitorii pot participa la slujbele bisericii catolice, unde preotul vorbește în Schwyzerdütsch, sau la cele ale bisericii protestante unde predica se ține în Hochdeutsch. Bivio înseamnă ‘bifurcare’. În acest loc, legiunile romane și-au odihnit caii între două trecători alpine, Jelier și Septimer. Situat la o altitudine de 1.932 de metri, Bivio a fost întotdeauna un loc de întâlnire, dar și întotdeauna un loc izolat. Acest lucru poate explica de ce localitatea este o relicvă a multilingvismului, care a predominat pe parcursul istoriei umane, după cum susțin lingviștii. Zilele acestei relicve ar putea fi însă numărate, avertizează publicația britanică. Proporția de vorbitori de germană elvețiană a crescut, iar începând cu 2012, engleza va fi predată în școala elementară.
