Denumiri uzuale: ginseng, ginseng asiatic, ginseng coreean.
Componente ale plantei utilizate: rădăcinile.
Principii active: saponozide – ginsenozide, panaxozide -, ulei volatil (panaxină), o glicozidă – ginsenină, un acid gras superior – panaxacid , vitamine din grupul B, acid nicotinic, rezine, mucilag, umbeliferonă, p-sitosterol liber și glicozidat.
Principalele indicații:
Administrare internă : astenie fizică și psihică, stres, diabet zaharat;
Administrare topică : nu.
Indicații auxiliare : nu.
Contraindicații: hipertensiune arterială.
Reacții adverse posibile : hipoglicemie, nervozitate, iritabilitate.
Interacțiuni medicamentoase potențiale: antidiabetice – poate crește efectul; warfarină – poate reduce efectul.
Efecte toxice: necunoscute.
Observații: există și alte specii de Panax, precum P. quinquefolium (ginseng american), P. trifolius (ginseng japonez) și P. pseudoginseng (ginseng asiatic falsificat), care au proprietăți terapeutice similare .
Medicină tradițională: În Extremul Orient, rădăcina de ginseng era utilizată ca sedativ, stimulent, cardiotonic, afrodiziac, împotriva debilității, anemiei, oboselii membrelor, somnolenței, slăbirii memoriei, nevrozelor și malnutriției.
