Vărsatul de vînt, cunoscut și sub numele de varicelă, este o boală infecțioasă gravă, atribuită, în majoritatea cazurilor, copilăriei. Se transmite de la persoană la persoană prin contact direct și prin aer. Numai omul bolnav poate transmite boala, căci nu se cunosc purtători sănătoși de virus. Bolnavul este contagios pînă la căderea completă a crustelor.
Boala este cauzată de virusul varicelo-zosterian. Vărsatul de vînt este contagios o zi sau două înainte de apariția erupției de pe piele, pînă în momentul în care beșicile s-au uscat și s-au acoperit cu coajă. Odată infecția declanșată, varicela poate evolua timp de 10 pînă la 21 de zile. Perioada de incubație este de 10-20 de zile.
Simptome:
Începutul este de obicei lent, cu febră, dureri de cap, indispoziție. După 1-2 zile, apare erupția și se accentuează fenomenele ge-nerale. Erupția se întinde pe toată pielea (și pe pielea acoperită de păr), precum și pe mucoase (bucală, genitală, mucoasă ochiului)și este însoțită de mâncărimi. Erupția are la început aspect de pete roșii, care se transformă în câteva ore în mici ridicături și apoi repede în bășicuțe.
Vezicula, nu mai mare decît un bob de mazăre, are la început un conținut clar, fiind comparată cu o picătură de rouă depusă pe piele. Ulterior, conținutul veziculei se tulbură; în 2-3 zile, veziculele încep să se usuce și se acoperă cu o crustă brună. După alte 7-10 zile, crustele se desprind, lăsînd cicatrice trecătoare. Cicatricele rămân definitive numai în cazul în care ve-ziculele se infectează (de obicei ca urmare a tendinței bolnavilor de a se scărpina și a-și rupe crustele).
La copii simptomele nu sînt severe, dar la sugari, adulți și la persoanele cu un sistem imunodeficitar slab boala poate amenința viața. Mai jos sunt enumerate cele mai frecvente simptome ale bolii, dar fiecare individ poate avea simptome diferite.
-oboseală și iritabilitate timp de 1 sau 2 zile înainte de manifestarea erupției cutanate
-erupție caracteristică pe piele (rash) și mâncărimi în zona trunchiului, a feței, zona de sub brațe, pe membre, în gură și uneori pe trahee și pe tuburile bronhice.
-febră, stare generală proastă
-lipsa poftei de mâncare
-dureri de mușchi și/sau încheieturi
-tuse, secreții ale nasului
Simptomele vărsatului de vânt seamănă cu cele ale altor boli, de aceea trebuie să consultați medicul pentru diagnosticare.
Tratament:
Un tratament adecvat al vărsatului de vînt este dat de medicul pe baza unei evaluări complete a stării dvs. de sănătate din prezent și din trecut, a toleranței vis-a-vis de anumite medicamente, proceduri sau terapii, stadiului bolii, posibilei evoluții a bolii. Tratamentul general constă în repaus la pat și regim alimentar ușor, lacto-făinos-zaharat, în perioada de febră. Febra se poate combate cu aspirină, paracetamol. Trebuie acordată o atenție deosebită la igiena pielii și a mucoaselor, pentru a evita infectarea veziculelor.
Copilul nu trebuie să se scarpine, acest lucru cauzând alte infecții bacteriene. Unghiile trebuie tăiate pentru a reduce eficiența scărpinatului.De asemenea, copiilor mici li se pot pune mănuși ca să nu se scarpine. Este indicată pudrarea pielii cu talc mentolat.
Majoritatea celor care au avut vărsat de vânt devin imuni la această boală pe tot restul vieții. Cu toate acestea, virusul rămâne latent în țesutul nervos și poate recidiva mai târziu în herpes zoster. Reîmbolnăvirile sunt excepționale, totuși, uneori poate interveni și un al doilea caz de vărsat de vânt. Analiza sîngelui poate confirma imunitatea persoanelor nesigure dacă au avut boala sau nu.
Recomandări:
Copiilor care au varicelă nu trebuie să li se administreze aspirină, acest lucru mărind riscul apariției sindromului Reye. Persoanele cu cazuri severe de vărsat de vînt sînt sugarii, adulții, femeile însărcinate și persoanele cu un sistem imunodeficitar slab.
Tratamentul medical al bolilor copilăriei recurge în principal la antipiretice și stimulente. Aspirina este tipul clasic de remediu antipiretic. Aspirina are ca efect insensibilizarea extremităților nervilor, deci suprimarea senzației de durere. Oboseala, durerile de cap, febra se estompează. La copii, febra începe de la ficat, unde to-xinele sunt arse de acesta. Copilul nu simte durere, nici indispoziție, doar febră la nivelul ficatului. Dacă fica-tul este incapabil de o ardere completă a grăsimilor, atunci, sub acțiunea glandelor endocrine, acestea sunt dirijate către altă ieșire la nivelul mucoaselor. Aceasta se face în general la nivelul căilor respiratorii, fapt care se traduce prin gripă, sinuzită, faringită, angină pectorală, pneumonie. Prin acest procedeu toată puterea ficatului rămâne disponibilă pentru neutralizarea deșeurilor to-xice ale bolii. Ficatul este mult prea solicitat pentru a se putea ocupa și de digestia hranei. Acest organ poate fi scutit de efort dacă nu se consumă nimic. Postul nu numai că face să scadă temperatura, dar diminuează presiunea și ușurează eliminarea toxinelor, favorizează acțiunea ficatului, evită serioase complicații, cum ar fi otitele, mastoiditele, meningitele.
Este bine să fie amintit că intestinul poate fi purificat în 24 de ore, sângele în 3 zile, ficatul în 5 zile, cu condiția ca niciun aliment să nu fie absorbit.
Febra este de fapt un ajutor dat pentru vindecare. Ea nu face rău, nu are consecințe supărătoare, deci nu ar trebui suprimată cu ajutorul medicamentelor. În această perioadă se consumă multe sucuri de fructe, legume, ceaiuri.
