Patru persoane private de libertate aflate în custodia Penitenciarului Focșani muncesc, începând de lunea trecută, în afara spațiului de detenție, fără a fi supravegheate. Ca fiecare dintre noi, George Ciprian David, Costel Bulimar, Petrinel Constantin Niță și Nicușor Chiagă se trezesc dimineața și pleacă singuri spre locul de muncă, din Focșani. Acest lucru este o noutate pentru Penitenciarul Focșani iar deținuții care ies la muncă sunt mândri că au fost aleși și fac asta pentru a scăpa cât mai repede de închisoare.
Foarte mulți dintre noi asociază cuvântul „deținut” cu „rău”. Uneori pe bună dreptate, alteori fiind vorba doar de un stereotip. Trebuie știut, însă, că nu toți cei care ajung după gratii sunt oameni care fac rău cu intenție. De multe ori este vorba de simple greșeli. În urma unor greșeli care pot fi puse pe seama inocenței vârstei sau a neputinței au ajuns după gratii și George Ciprian David, de 25 de ani, din Bacău, Costel Bulimar, de 28 de ani, din Adjud, Petrinel Constantin Niță, de 32 de ani, din Buzău și Nicușor Chiagă, de 22 de ani, tot din Buzău. De foarte multe ori, pentru o persoană cu cazier pătat obținerea unui loc de muncă poate însemna o luptă cu morile de vânt. Nu același lucru s-a întâmplat în cazul celor patru. În premieră pentru Penitenciarul Focșani, cei patru condamnați ies dimineața singuri pe poarta unității și se întorc seara fără ca în timpul zilei să fie suprave-gheați de cineva. În tot acest timp ei nu se plimbă prin oraș ci merg la muncă așa cum facem aproape fiecare dintre noi. Spun că norocul le-a surâs. Sunt mândri că au fost printre cei mai buni și că li s-a acordat încre-derea de care aveau nevoie. De lunea trecută, trei dintre ei au început să muncească la o societate din Focșani, unde fac pavele. Le place ceea ce fac și știu că timpul se scurge în favoarea lor. La patru luni de muncă, pedeapsa li se micșo-rează cu o lună, ceea ce nu este puțin lucru. Mai mult, ei câștigă și bani cu care pot face ce vor. Deținuții nu au ieșit din unitate după bunul lor plac ci după ce au trecut prin mai multe filtre și s-au dovedit a fi cei mai buni. Legea privind executarea pedepselor privative de libertate care prevede că deținuții pot ieși la muncă fără a fi supravegheați a intrat în vigoare în anul 2006. De atunci și până acum, nimeni nu s-a încumetat să lase deți-nuții să plece singuri din unitate, de teamă că aceștia ar putea să nu se mai întoarcă. „În primul rând trebuie să existe dorința de a munci din partea lor. Trebuie să fie apți din punct de vedere medical, să fie condamnat într-un regim de executare, în situația noastră în regim deschis și să aibă un comportament corespunzător pe durata executării pedepsei”, ne-a precizat comisarul Dan Gheorghe Brehuescu, directorul Penitenciarului Focșani.
Toți vor mai repede în libertate
Fiecare dintre cei patru deținuți vrea să fie liber cât mai repede. Fiecare dintre ei așteaptă să-și reia viața de dinaintea perioadei de detenție, evident fără a mai repeta greșelile trecutului. Faptul că în timpul zilei sunt liberi îi bucură, mulțumirea fiind și mai mare atunci când știu că fiecare zi de muncă este în favoarea lor. George Ciprian David a făcut greșeala vieții lui la vârsta de 18 ani. A fost complice la furtul unui telefon mobil și pentru asta a primit 2 ani și șase luni de închisoare. A ajuns după gratii iar la scurtă vreme a ieșit din penitenciar pe semnătură pentru a-și termina liceul. La un moment dat nu s-a mai prezentat la sediul unității și a plecat peste mări și țări, în speranța că nimeni nu-i va mai da de urmă. S-a ascuns o vreme prin Anglia, Olanda și Germania iar în anul 2010 a fost prins și arestat în Germania. A fost trimis în țară pentru a-și ispăși pedeapsa. După ce s-a plimbat prin mai multe penitenciare din țară a ajuns la Penitenciarul Focșani. Aici a căpătat repede încrederea cadrelor, a îndeplinit toate condițiile menționate anterior și așa a ajuns să meargă la muncă fără ca nimeni să-i asigure paza. „Ceea ce am făcut atunci a fost o greșeală și nu a fost vorba de intenție. Era un telefon care mai era și al vărului meu. S-a întâmplat și nu mai pot da timpul înapoi. Vreau să repar greșelile făcute, timpul să treacă mai repede și să plec. Dacă totul va fi bine ar trebui să fiu pus în libertate în luna septembrie. Vreau să merg în Anglia la prietena mea cu care m-am cununat în perioada în care eram la Penitenciarul din Botoșani. De când muncesc, timpul trece foarte repede. Munca nu este grea și nu este nevoie de multă forță. De când ies din unitate fără pază nu m-am gândit niciodată să plec. Vreau să se termine acest episod urât și să am o viață normală”, ne-a spus George Ciprian David, unul dintre deți-nuții care fac pavele.
„Copilul meu are nevoie de mine”
Pe Costel Bulimar îl așteaptă acasă o soție și un copil de șase ani care are mare nevoie de el. Consideră că a ajuns după gratii dintr-o greșeală sau, poate, dintr-o răzbunare. Acum se îngrijește de spațiul verde de la Primăria Vârteșcoiu și așteaptă să plece cât mai repede acasă să-și strângă copilul și soția în brațe. Pe vremea când era liber, Costel Bulimar muncea ca șofer. Căra mobilă la Ploiești. Își amintește și acum de ziua de 3 mai din anul 2008 când, în timp ce era cu mașina parcată într-un peco de la Mizil i s-au întâmplat toate cele rele. Spune că era cu fratele său și cu o altă persoană, la un târg. Au existat niște discuții și pentru ca situația să nu degenereze a preferat să plece. Åži-a sunat patronul care i-a spus să rămână peste noapte în parcarea cu pricina. A băut o bere și de aici a pornit totul. „Am parcat mașina într-un peco și pentru că nu mai aveam de condus, băia-tul cu care mai eram mi-a propus să bem câte o bere. După ce am băut-o, fratele meu care era băut a pus pe cineva să sune la poliție și să spună că am condus băut până la Mizil. Au venit să mă testeze și am refuzat. Pentru că nu am vrut să merg la recoltarea de probe biologice am primit 2 ani și șase luni de închisoare la care s-au mai adăugat două luni pe care le aveam dinainte. Cred că am ajuns aici dintr-o greșeală sau dintr-o răzbunare dar nu mai pot face nimic acum. Eu de meserie sunt mecanic și druj-bar calificat. Înainte să lucrez la primărie am mai lucrat 9 luni la deservire în interior. Am învățat multe la penitenciar dar tot mai bine este în libertate. Pe 30 ia-nuarie ar trebui să fiu pus în libertate. Vreau să ajung acasă la soția mea cu care pe 18 noiembrie 2010, m-am cununat în penitenciar pentru că trăiam de vreo 9 ani în concubinaj. Vreau să-mi văd și copilul care are mare nevoie de mine”, ne-a spus Costel Bulimar.
Åži-a abandonat familia fără voie
Petrinel Constantin Niță, are 32 de ani și este din Buzău. A ajuns la pușcărie pentru abandon de familie. A fost condamnat la un an de închisoare iar la finele lunii august ar trebui să fie liber. De mai bine de o săptămână, de când face pavele alături de alți trei colegi, a început să simtă gustul libertății. Pe vremuri muncea ca zidar. Cu prima soție de care a și divorțat are un copil. După divorț, copilul a rămas la mamă iar bărbatului i s-a stabilit o pensie alimentară de 150 de lei pe lună. Pentru că iarna construcțiile nu merg, Petrinel Constantin Niță nu a mai avut bani pentru pensie și a întârziat câteva luni. Nu-l mustră conștiința că nu i-a dat copilului banii de care acesta avea nevoie și spune că a încercat să găsească soluții pentru a evita situația dar nu a reușit. „Nu am plătit pensia alimentară câteva luni și de asta am ajuns aici. Am încercat să găsesc soluții dar nu am reușit. Când voi ieși voi pune bani de vara pe un cec ca să nu mai am probleme. După divorțul de prima soție m-am recăsătorit și mai am doi copii. Tot ce vreau este să ies mai repede de aici. De când ies la muncă, timpul trece foarte repede și mă simt bine. Mă simt ca un om liber care nu este constrâns de nimic. Este ca și cum aș pleca dimineața de acasă și m-aș întoarce seara. Este o oportunitate pentru mine și vreau să profit de ea. Chiar am vorbit cu patronul la care muncesc acum și poate mă ține și după aceea. Chiar aș vrea să se întâmple lucrul acesta ca să le pot asigura copiilor strictul necesar”, ne-a spus Petrinel Constantin Niță.
Inconștiența specifică vârstei
Nicușor Chiagă are 22 de ani și a ajuns după gratii pentru că i-a plăcut volanul. S-a urcat de două ori la volanul mașinii fără permis și pentru asta a fost condamnat la un an și două luni de închisoare. Este la Penitenciarul Focșani din octombrie 2010 iar în august anul acesta ar trebui să fie liber. „Aveam 19 ani și nu am conștientizat riscurile. Mă urcam la volan și speram să nu fiu oprit. S-a întâmplat de două ori și așa am ajuns aici. Părinții îmi spuneau mereu să nu mai fac asta dar nu i-am ascultat și așa am ajuns la închisoare. Acum sunt bucuros că mi s-a ofe-rit șansa să muncesc. Pentru noi, munca înseamnă libertate. Merg cu colegii mei zilnic să facem pavele și mă simt foarte bine. Sunt liber și asta este tot ceea ce contează. Vreau să muncesc până ies de aici. Am o relație afară și după ce voi fi liber vreau să am o viață normală”, ne-a spus Nicușor Chiagă. Până la li-bertatea totală, cei patru trebuie să respecte regulile închisorii.
