Atunci când tinerele adolescente își impun să slăbească până ajung piele și os și nici atunci nu sunt mulțumite de greutatea lor, înseamnă că există o problemă gravă, care nu provine din proasta educație primită de acasă, ci din cauza „modelelor” pe care le urmează, dar și a psihicului și a genelor pe care le moștenesc. În cele ce urmează vom încerca să dăm răspunsuri, bazate pe cercetările științifice și medicale, la întrebările frecvente care se pun pe această temă. Anorexia a devenit în ultimul timp un fel de „modă” între tinere.
Cum se explică acest lucru și cum se ajunge la această boală?
Există încă mulți psihote-rapeuți care consideră că anorexia este o boală psihică, iar acest lucru nu este adevărat! Trebuie să acceptăm că formarea bolii este cauzată de anumite complexe, dar și de consecințele mai multor etape de înfometare și de schimbările psihice care există din cauza acestora. Această descoperire a dus la modificarea tratamentelor aplicate până acum. Există paciente internate în clinici, care fac gimnastică întreaga noapte, aleargă pe scări până cad în genunchi, fac orice fel de efort, din cauza căruia încep să sângereze. Fac acest lucru numai pentru a putea să ardă cât mai multe calorii, acumulate încet prin tratament. Nu există niciun impuls psihic, din cauza căruia fetele vor să devină tot mai slabe, ci această hiperactivitate are legătură cu urmările fizice ale foamei în creier. Studiile au arătat că această dorință puternică de mișcare se formează din cauza înfometării. Medicii încearcă să atragă tinerele de „partea lor”, să încheie un „partene-riat” și nu să le impună anumite reguli. Asta trebuie să facă și cei din jurul celora care suferă de anorexie. Aceștia trebuie să vorbească deschis cu pacienta despre această problemă, să le implementeze acea dorință de a fi sănătos în primul rând și de a lupta pentru acest lucru.
La ce se gândește o adolescentă anorexică?
Atunci când se află la masă un pacient bolnav de anorexie se satură mult mai repede decât o persoană sănătoasă. Nu este o minciună atunci când spune că nu mai poate să mănânce. Faptul că o adolescentă se vede mult mai grasă atunci când se uită în oglindă decât este în realitate este de asemenea o problemă legată de o modificare în creier. Un studiu realizat de către Universitatea din Bochum a demonstrat faptul că persoanele bolnave au mai puține celule cenușii decât celelalte persoane. Din cauza acestei percepții total modificate nu are niciun sens să i se spună să se uite în oglindă să vadă cât este de slabă, deoarece aceasta vede cu totul altceva.În mintea multora vina că adolescenta a devenit anorexică o poartă mama, care poate este mult prea dominatoare, prea se-veră. Acest lucru se credea acum mai bine de 10 ani, însă știința a demonstrat prin nenumărate cazuri că nu este așa.
Dacă anorexia nu este o boală psihică, pacientele internate în cli-nici specia-lizate nu mai primesc psihoterapie?
Tratamentele au la bază psihoterapia. Fetele trebuie să învețe să depășească anumite momente grele în viață fără să se înfometeze. Cu toate acestea, dacă anorexia este într-un stadiu foarte avansat, acest tip de terapie nu are succesul așteptat.
