Cristina Stancu, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Unirea” din Focșani, se poate mândri cu faptul că a fost desemnată „Eleva anului școlar 2010-2011”. O elevă de 10 pe linie și cu performanțe de excepție la toate olimpiadele și concursurile la care a participat, Cristina a reușit să fie un adevărat ambasador în afara granițelor județului nu doar pentru Colegiul Național „Unirea”, ci pentru sistemul educațio-nal vrâncean. De câteva săptămâni, Cristina are o rubrică permanentă în cotidianul „Monitorul de Vrancea”. În fiecare sâmbătă, vă puteți delecta cu „Lecția de adolescență”, lecție pe care ne-o dă Cristina Stancu…
În anul școlar ce tocmai s-a încheiat, Cristina Stancu a obținut mențiune și premiu special la Olimpiada Națională de Istorie și o altă mențiune la Olimpiada de Limba și Literatura Română. De asemenea, în cadrul etapei județene a Sesiunii de comunicări științifice la Istorie, Cristina a prezentat lucrarea „Biografia Mariei Antoaneta”, reușind astfel să obțină premiul I. Tot premiul I a obținut și la Concursul „Mihail Iordache”, concurs de interpretare critică și jurnalistică, unde a avut ocazia să câștige primul salariu, după cum spune chiar eleva, premiul I fiind răsplătit cu suma de 600 lei. Chiar dacă a obținut performanțe cât zece elevi buni la un loc, Cristina Stancu mărturisește că nu se aștepta să i se acorde o așa distincție.
Este mândră de reușita ei. „Este o distincție specială, neașteptată, pe care nu am prevăzut-o, momentul acordării acestui premiu constituind un prilej de a fi încercată de o emoție răvășitoare, pe care am fost nevoită să mi-o organizez cu pricepere, pentru a fi în stare să susțin un discurs spontan de acceptare a titlului. Având în vedere realizările mele, conducerea liceului a consi-derat că eu aș fi potrivită pentru această distincție. Nu este prima certificare a valorii mele, de-a lungul timpului, începând din clasa a V-a, eu am participat la olimpiade și concursuri naționale. Am făcut o tradiție personală din a participa la olimpiada de limba română, în fiecare an, exceptând clasa a VI-a, reușind să mă calific pe țară și obținând mereu mențiuni și premii speciale, din ce în ce mai aproape de podium.
La Olimpiada de Istorie am participat și anul trecut, acumulând ceva experiență și găsind o reală plăcere din a-mi testa capacitățile de analiză și argumentare. Istoria nu este o disciplină plictisitoare ce torturează memoria, ci o disciplină a gândului atotcuprinzător, o disciplină a asocierilor logice, o altfel de matematică, un limbaj fascinant al civilizației umane din preistorie până în prezent. Cum să nu-ți placă o asemenea bijuterie educațio-nală?”, se întreabă Cristina Stancu.
Eleva cu nota 10 pe linie
Cristina este o elevă model. Adolescenta a reușit o performanță extraordinară, având în vedere că din clasa a V-a și până acum a obținut, an de an, doar 10 pe linie.
Cu toate acestea, rămâne modestă și cu picioarele pe pământ și se consideră o fată obișnuită, căreia îi place să învețe. „Am reușit să trec cu brio prin provocări și contexte educaționale deloc ușoare, așa că am 10 pe linie. Acest fapt nu înseamnă că sunt perfectă sau că dețin cunoștințe în proporții egale la toate materiile, dar eu consider că o notă este o evaluare a nivelului de pregătire într-o anumită situație. Acea situație e subiectivă prin natura ei particulară, este o situație, nu o trecere globală prin respectivul domeniu, așadar nota e suma cunoștințelor și a deprinderilor de adaptare. Am 10 pe linie pentru că știu să mă integrez în sistemul în care funcționez. E o performanță, dar nu una care să mă determine să mă cred diferită sau genială, totul stă în echilibrare și prioritizare. Pe de altă parte, totul se explică ana-lizând primele mele experiențe educaționale. Am făcut pregătire la engleză de la 4 ani, când încă nu mă descurcam prea bine nici măcar în limba natală și, fiind supusă unui regim împărțit între joacă și carte, mi-a fost indusă disciplina și necesitatea de a plasa pe locuri diferite relaxarea și îndatoririle”, a adăugat Cristina Stancu.
Între Oxford, jurnalism și muzică rock
Chiar dacă mai este mult timp până termină liceul, Cristina se gândește deja la viitor. I-ar plăcea să studieze fie filosofia, fie istoria artei sau literatura engleză, însă nu la o universitate din țară, ci la Oxford sau Cambridge.
Crede că ar fi cu adevărat împli-nită dacă ar deveni scriitoare. Simte că literatura este viața ei și nu își închipuie că ar putea face altceva cu aceeași plăcere. Pentru început își testează calitățile de scriitoare chiar în cotidianul „Monitorul de Vrancea”, unde dă „Lecția de Adolescență”.
Cristina Stancu este o fată veselă și plină de viață, căreia îi place să experimenteze lucruri noi. Îi place foarte mult să asculte muzică de calitate. Artiști precum Bon Jovi, Michael Jackson sau Lara Fabian se numără printre preferații ei. În momentele libere îi place să se relaxeze, urmărind filme memorabile precum „American Beauty” sau „Casablanca”. Mai mult decât orice, Cristinei îi place să se cufunde în lectură.
Uneori pierde noțiunea timpului, în timp ce lecturează cărți scrise de autorii preferați. „Învățatul și latura profesională strălucită nu mă împiedică să îmi trăiesc viața de adolescent din plin, așa cum o percep eu. Nu sunt o amatoare a cluburilor, la dans fiind cam stângace și descurcându-mă binișor doar pe ritmuri latino, dar îmi place să trăiesc experiențe mai neobișnuite. Anul trecut, am făcut scuba – diving, scufundări la 9 m în Marea Mediterană. Îmi place muzica bună, clasică sau ușoară. De asemenea, ador cinematografia, m-aș uita la filme nonstop, pentru că jocul actoricesc și modul de ilustrare a poveștilor reprezintă o adevărată artă a întrebuințării instrumentelor vizuale. În ceea ce privește literatura, descopăr autori spectaculoși permanent. Ca de exemplu, cea mai recentă descoperire este Amelie Nothomb, o scriitoare de succes care, în spatele stilului lejer, ascunde profunzimi nebănuite”, s-a autocaracterizat Cristina Stancu.
Oamenii care au construit un geniu
Cristina este o fată cu adevărat deosebită. Meritul pentru ceea ce este nu este doar al ei. Profesorii, părinții, dar și prietenii adevărați i-au fost mereu alături, au încurajat-o, i-au dat sfaturi și au iubit-o, dându-i încredere în propria persoană. Toate acestea îi dau curajul să încerce și mai mult.
Asta pentru că nimic nu este prea mult atunci când vrei cu adevărat. Iar performanțele Cristinei au dovedit din plin că niciun lucru nu este prea greu atunci când ai voință și ești inteligentă. „Succesul nu este atributul unei singure persoane. Mai am timp și disponibilitate să evoluez și, chiar dacă sunt «Eleva anului», asta nu înseamnă că am atins Everestul, asta înseamnă că drumul meu e cel corect și că privirea trebuie să mi se îndrepte spre idealuri din ce în ce mai înalte, spre vise și proiecte. Le mulțumesc în special doamnelor Maria Zgăbârdici și Carmen Atarcicov pentru dăruirea și plăcerea cu care m-au instruit. De asemenea, mulțumesc părinților mei pentru efortul susținut de a-mi procura materiale și de a-mi spune o vorbă bună atunci când a fost cazul. Nu îmi uit colegii și oamenii dragi, care permanent au avut grijă să mai și zâmbesc, să îmi descrețesc fruntea și să observ cât de minunate sunt, de exemplu, zilele de primăvară”, a adăugat Cristina Stancu.