Într-o spintecătură din Munții Furu, între Muntele Pietrii și Coama Purcelul, într-o vale îngustă ce pleacă de sub vârful Muntioru și de sub care izvorăște și Milcovul, se află cea mai înaltă și spectaculoasă cascadă din Vrancea. Am ajuns la minunăția naturii la câteva ceasuri după miezul zilei, sub un soare copleșitor. De la firul de iarbă și până la acele pinilor, liniștea acoperă întreg peisajul. Doar autocamioanele unui hăcuitor de păduri, care exploatează lemnul de zor, rup echilibrul natural…
Ca să ajungi la Cascada Muntioru trebuie să te înarmezi cu mult entuziasm și dârzenie, ca să poți rezista până în creierul munților. Valea Râmnicului oferă imagini și locuri fascinante, rivalizând cu alte zone turistice din Vrancea, și chiar din țară. De la Jitia de Jos, conti-nuând până la Zidul Uria-șilor, peisajul sălbatic al văii te fascinează. După ce lași în urmă Lacul Mare, de la intrare în Vintileasca, trebuie să faci stânga pe drumul ce duce la vechiul sat Pleși, ce aparține de județul Buzău acum. Mergi pe un drum forestier, bine întreținut până în urmă cu douăzeci de ani, dar aflat acum într-o stare de degradare avansată din cauza exploatatorilor de lemne ce distrug pădurile și în această zonă. Cobori cam doi kilometri spre podul ce traversează Sărățelul, dar nu ajungi acolo, căci drumul se desparte și trebuie să faci la dreapta, pe pârâul Muntioru, ce se afundă în desișurile pădurii.
Nu trebuie să bați prea mult drumul prăfuit. După câțiva kilometri, în stânga, se poate observa chiar din drum ceea ce Valea Râmnicului ascunde de privi-rile celor care se avântă prin munți: cascada Muntioru. Înaltă de vreo 10 metri, este în prezent, cea mai înaltă și spectaculoasă cascadă din Vrancea, apa prăvălindu-se zgomotoasă peste stânca abruptă și roasă de vreme. „Ce are spectaculos această cascadă? Faptul că apa cade în gol până la bază, fără să atingă peretele stâncos, ceea ce îi conferă acea frumusețe specifică ma-rilor cascade. Debitul Muntiorului nu este foarte mare în această perioadă, dar urmele lăsate de prăvălirea apei ne indică faptul că atunci când plouă sau în lunile de primăvară această cascadă devine și mai spectaculoasă. Pentru cei ce iubesc natura, o ieșire până la cascada Muntioru va fi ceva reconfortant și inedit totodată, și pun pariu că nu vor regreta după ce vor vedea una dintre minunile Văii Râmnicului”, este de părere profesorul Marian Găloiu.
Apa pică liber 10 metri
La doar 15 metri de drumul forestier distrus de camioane, coloana de apă sclipește în semiîntunericul creat de vegetația bogată a văii. Din cauza frumuseții locului, ai sta acolo, nemișcat, ore în șir, numai să o privești. Noaptea însă, nu e un sfetnic bun. „Cascada Muntioru modelează gresiile paleogene ale Furului, muntele prelungit spre exterior din curbura vrânceană, acolo unde mișcările de înălțare a scoarței nu și-au spus ultimul cuvânt. Apa curge împotriva înclinării straturilor geologice, prăvălindu-se de la câțiva metri într-o bulboană tulbure, numită de geografi marmită de eroziune, împresurată de plante iubitoare de umiditate. Câteva trunchiuri căzute completează peisajul. În aval, praguri mai mici conduc apele Muntiorului spre Sărățel, afluent pe stânga al Râmnicului. În spatele cascadei, roca sedimentară terțiară s-a înnegrit și s-a acoperit de mușchi. A fost o zi câștigată, o zi la înălțime la propriu și la figurat, departe de vacarmul orașelor noastre învăluite-n praful răsăritului”, a afirmat Răzvan Chirac, profesor de geografie la Colegiul Național „Al. Vlahuță” din Râmnicu Sărat, care ne-a însoțit în periplul prin munții Vrancei.
