Învățământul românesc a avut de suferit enorm în ultimii ani, din cauza prostului management de la nivelul Ministerului Educației. Anul trecut, dascălii s-au trezit cu salariile înjumătățite, lefurile lor fiind mai mici decât ale celor care au predat în anii ’30, în timpul marii crize economice. Apoi, a fost votată noua lege a educației, care i-a tranformat pe profesori din modelatori de caractere în simpli muncitori, calificați sau nu, depide de norocul fiecăruia. Rezultalele obținute de absolvenții de clasa XII-a la Bacalaureat și de profesori la Titularizare au deteriorat și mai mult imaginea cadrului didactic.
Sistemul educațional românesc a ajuns într-o stare mai deplorabilă decât în anii ’29 – ’33, când s-a înregistrat marea criză economică mondială. Liderii de sindicat ai învățământului vrâncean susțin că eșecul înregistrat de profesori la examenul de Titularizare de anul acesta este o consecință clară a dezinteresului tot mai crescut al autorităților centrale, care nu au chef sau nu vor să remedieze problemele. În atare condiții, dascălii își pierd de tot interesul de a-și duce la bun sfârșit misiunea, aceea de a transforma niște copii în oameni pregătiți pentru viață.
Liderii de sindicat susțin că profesorii nu mai sunt stimulați din punct de vedere financiar, iar acest lucru duce la o tot mai slabă pregătire. Sindicaliștii sunt de părere că o stare materială optimă ar fi crescut cu mult nivelul de pregătire al dascălilor de astăzi. „Problema este ce se va întâmpla în continuare. Dacă s-ar fi repetat situația de criză din anii 1929 – 1933 și salariile ar fi fost apropiate celor de atunci, cu siguranță rezultatele la examenul de Titularizare de anul acesta ar fi fost altele, iar din cei peste 300 de aspiranți pentru titulari în învățămât, peste jumătate din ei ar fi obținut notă de trecere și cel puțin peste jumătate din aceștia ar fi obținut medii de peste 9. Acum lipsesc modelele, se distrug miturile. Omul de la catedră, care și-a respectat vocația și profesia, a reprezentat un mit, un model pe care mulți tineri și l-au dorit să-l urmeze. Din păcate, acum, aceste lucruri dispar încetul cu încetul. Aș putea să o numesc pentru unii o aventură a necunoașterii. Când nu prestezi o activitate de calitate, nici nu poți avea pretenții. Mă gândesc cu grijă, chiar de nu mai am copii. Sunt om al sistemului și nu îmi este indiferentă situația. Ce se va întâmpla peste 10 ani? Ca și so-cietatea din jurul nostru, nu este de mirare ca școala să ajungă un turn Babel. Efectele sunt pe termen lung, cu posibilități de redresare destul de reduse”, a spus Tudor Emil, liderul de sindicat al Sindicatului Liber din Învățământ Vrancea. Făcând o comparație cu nivelul de salarizare din anii ’30, atunci un institutor își permitea să trăiască pe picior mare, fără ca nimic să îi lipsească. Acum, același institutor abia dacă își permite să își ducă traiul de pe o zi pe alta. În perioada marii crize mondiale salariile erau diferențiate în sistemul educațional, unde un profesor calificat și cu grad didactic avea un salariu net superior unui dascăl începător. De asemenea, un agent de Poliție Comunitară avea salariu de trei ori mai mic comparativ cu un primar și de două ori mai mic față de cel ai unui învățător suplinitor.
Profesori umiliți cu salarii ridicole
În anii ’30, un învățător suplinitor câștiga lunar un salariu de aproape 2.500 lei. Astăzi, același învățător debutant abia dacă câștigă 600 de lei! În aceeași perioadă, un învățător cu gradul didactic I avea peste 5.000 de lei salariu, în vreme ce astăzi, același învățător primește doar 1.500 lei, dacă are noroc. Chiar și în vremurile cele mai critice din istorie, un învățător cu gradul didactic II tot câștiga peste 4.000 de lei.
Deși muncește la fel de mult sau poate chiar mai mult, având în vedere că exigențele au crescut, un învățător cu gradul II didactic câștigă în 2011 un salariu de circa 1.300 lei. Salariile încasate de dascăli în urmă cu peste 70 ani, raportate la nivelul de viață și prețurile de atunci, erau mai mult decât satisfăcătoare. De pildă, carnea de vițel se vindea aproape ca și acum, la prețul de aproximativ 22 de lei. Carnea de porc se vindea în acele vremuri cu cel mult 35 de lei. Astăzi, dintr-un salariu de 600 de lei și când prețurile sunt într-o continuă creștere, un dascăl se chinuie să supraviețuiască.
Profesori în situații disperate
În vreme ce cei care îi învață carte trăiesc într-o umilință greu de imaginat, elevii de 3 și 4 sunt admiși la liceu și nu cu mare dificultate. Unii, după ani buni de încercări, reușesc să promoveze examenul de Bacalaureat. Situația dezastruoasă de anul acesta atât de la examenul de Bacalaureat, cât și de la Examenele Naționale sunt o dovadă în plus a faptului că învățământul este în criză. Pe de o parte profesorii și-au pierdut interesul în a-și onora cu fruntea sus menirea, iar elevii lor nu mai găsesc rostul învățării, în condițiile în care trăim într-o țară a șomerilor și a oamenilor fără nici o speranță într-un viitor mai bun. Soluții ar fi, însă problemele de fond nu se vor putea remedia decât prin măsuri clare, ce trebuie adoptate cât mai curând. „Bacala-ureatul de anul acesta a fost un eșec. Acest examen trebuie să se organizaze în mod dife-rențiat, iar admiterea în învățământul superior să se facă în urma unui examen destul de riguros. Nu e mai puțin adevărat că acum căutăm vinovați acolo unde nu sunt. Noi, toți, suntem vinovați pentru că sistemul educațional funcționează destul de greoi. În toată această evoluție, cei mai puțini vinovați sunt cadrele didactice. Pentru că acești oameni depun un efort extraordinar, dar nu au materialul din care să poată să realizeze o performanță”, a adăugat Tudor Emil.
Profesia de dascăl nu mai este interesantă
Interesul tot mai slab al viitorilor dascăli pentru această profesie se evidențiază încă de la început. Dacă profesorii din generațiile trecute se zbăteau și se pregăteau intens, pentru ca la rândul lor să poată oferi totul elevilor, acum, profesorii și-au pierdut interesul. Singura preocupare a dascălilor din zilele noastre este legată de bani și nu ar rata nici o ocazie de a părăsi sistemul cu prima ocazie, dacă li s-ar oferi ceva, evident, mai bine plătit. „Îmi pare rău că vorbesc despre colegii noștri, dar tot ce vor ei este să ajungă acolo, să fie plătiți, eventual să aibă carte de muncă, iar când se ivește situația să plece în lumea largă, să câștige bani mai mulți, nu ezită. Asta e problema cea mai gravă. Înainte, profesorii aveau un grad de afectivitate sporită, se aplecau spre sufletul copilului, aveau chemare spre așa ceva. De cele mai multe ori, un savant nu o să fie un om de o categorie extraordinară, pentru că este un om de neînțeles, el nu se poate coborî la un nivel de înțelegere al unui om normal. Există diferențe mari între un om de caderă și un om care vrea să intre în învățământ!”, este de părere liderul de sindicat Tudor Emil.
