În fiecare an, zeci de vrânceni își pierd viața în urma unor eveneimente rutiere. Lasă în urma lor lacrimi, ură și deznădejde. Cei care se fac vinovați de moartea lor, de cele mai multe ori își continuă viața fără să plătească în vreun fel pentru greșeala comisă. Sunt foarte rare cazurile în care șoferii vinovați ajung să facă vreo zi de închisoare. Cu câteva sute de lei cheltuieli de judecată, alte câteva pentru daune materiale sau morale și o pedeapsă de câteva luni de închisoare cu suspendare, vinovatul își continuă viața, în timp ce victima putrezește în răcoarea mormântului. Åži totuși undeva există dreptate…
Era prin anii ’90, când un tânăr originar dintr-o comună de pe valea Åžușiței, dar cu domici-liul în Panciu, gonea pe drumul DN2L prin localitatea Străoane, pentru a se întoarce la domici-liu. Era o seară de sâmbătă. Pe stradă, un grup de tinere se îndreptau râzând și glumind spre discoteca din sat. Åžoferul, care se afla la volanul unei Dacii și era aburit de alcool, a vrut cel mai probabil să le sperie și să facă o glumă, îndreptându-se cu mașina înspre ele. O glumă care a costat o viață și a schimbat cursul vieții pentru mai multe familii. Pentru că circula cu viteză mare, șoferul nu a mai putut stăpâni mașina și a intrat în grupul care mergea pe marginea drumului. În câteva secunde, o glumă s-a transformat într-o tragedie. Un coșmar care i-a urmat nu numai pe cei care s-au transformat în victime, ci și pe cel care băut fiind, a curmat o viață și a transformat în chin pe alta. Dacă viața uneia dintre tinere tinere s-a transformat iute într-o amintire a tinereții, cealaltă copilă a fost accidentată grav. Tînăra a suferit câteva intervenții chirurgicale pentru extirpare de organe și s-a prezentat în fața instanței de judecată purtând perucă. O a treia fată a fost rănită ușor.
Procesul a ajuns în instanță, bărbatul fiind condamnat la închisoare la locul de muncă și daune plătite în favoarea părților vătămate. Dar oare o viață poate fi plătită cu bani? N-a făcut nicio zi de închisoare, dar incidentul l-a urmărit întreaga viață. La începutul anilor ’90 avea o familie, un copilaș de numai câțiva anișori și o nevastă care îl iubea. Astăzi, își duce viața singur, parcă pedepsit pentru suferința ce a semănat-o în familia căreia i-a răpit lumina. Legea lumească nu l-a pedepsit îndeajuns, dar băutura care l-a îndemnat către tragedie îi este tovarășă și a fost cea mai mare pedeapsă a vieții sale. Familia, care la vremea aceea l-a apărat, spunând că a mâncat o salată cu oțet înainte de a pleca la drum, astăzi l-a îndepărtat, tocmai pentru că episoadele s-au repetat, iar oțetul a fost înlocuit cu alcool. Omul trăiește acum singur, pedeapsa adevărată fiind primită nu de la legea acestui stat, ci probabil în urma lacrimilor și rugilor părinților copilelor pe care le-a accidentat.
Åži-a ucis tatăl
Nu numai băutura poate conduce la moarte pe șosele, ci și viteza. Cozmin B., din Bacău, și-a omorât tatăl tocmai din această cauză. În februarie 2010, gonea pe DN2 E85 când, în apropiere de localitatea Dumbrăveni, nu a adaptat viteza la condițiile de trafic și a intrat în coliziune cu un alt autoturism, care circula regulamentar. În urma impactului, tatăl său, care ocupa locul din dreapta față, a decedat. Pedeapsa pentru Cozmin a fost de 6 luni închisoare cu suspendare. Singura plată reală, după ce și-a ucis părintele, sunt cei 1.200 de lei cheltuieli judiciare către stat. Un alt șofer care a dat explicații în fața unui judecător vrâncean, după ce în data de 6 ianuarie 2010 a provocat un accident de circulație, în care un pieton și-a pierdut viața, este Frumuzache B. Victima sa, un pieton care s-a nimerit să fie la ora aceea pe stradă, a fost găsită moartă în șanț, șoferul plecând de la locul accidentului. Poate dacă ar fi știut că și pietonul avea partea sa de vină și că era băut, nu avea să mai fugă de la locul faptei. Fiind descoperit, omul a încercat să spună că de fapt ginerele său se afla la volan. În urma ve-rificărilor și a examinării criminalistice, a rezultat că susținerile nu se adeveresc. Ancheta a scos la iveală faptul că Frumuzache nu se face vinovat numai de uciderea din culpă a pietonului, ci și de părăsirea locului accidentului. Inculpatul care până la urmă a fost judecat numai pentru părăsirea locului accidentului, s-a ales cu un an de închisoare cu suspendare și a plătit 120 de lei cheltuieli judiciare.
Un an de la moartea profesoarei Culiță
Zilele trecute s-a împlinit un an de când profesoara Carmencita Culiță s-a stins în urma unui eveniment rutier. Cei care au cunoscut-o știu că era un om deosebit, un profesor adevărat și o mamă bună. Era în preajma zilei de 23 august 2010 când mașina în care se afla profesoara a fost lovită de un alt autoturism. Polițiștii spuneau la vremea respectivă că vinovat de producerea accidentului se face Costică G., de 21 de ani, din Adjud. Tânărul a efectuat manevra de depășire, a pătruns pe contrasens și a intrat în co-liziune frontală cu mașina condusă de Ioan Culiță, de 71 de ani, fratele judecătorului Vasile Culiță. În urma impactului, cei doi șoferi au fost răniți grav, iar pasagera din dreapta, Carmencita Culiță, a murit. Femeia nu a decedat pe loc. A rezistat până la spital unde, la scurt timp, a intrat în moarte clinică. După câteva zeci de minute de resuscitare, medicii nu au mai putut face nimic pentru a salva viața femeii. Anul acesta, în iunie, tânărul șofer a fost trimis în judecată de procurorii de la Adjud. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Adjud având fixat un prim termen de judecată în luna septembrie. În timp ce elevii care au cunoscut-o, familia și prietenii oftează la amintirea unei femei extraordinare, despre care astăzi se vorbește la trecut, Costică va fi judecat. Va fi oare condamnat cu executare?
Închisoare numai pentru cei care au mai fost condamnați cu suspendare
Despre pedepsele mici și fără închisoare, magistrații spun că nu pot face mai mult, din moment ce legea așa este făcută. Judecătorii se feresc să vorbească despre astfel de dosare. „Fapta de ucidere din culpă nu este comisă cu intenție. Judecătorul trebuie să ia în calcul cum s-au petrecut faptele și de regulă și inculpații rămân marcați pe viață. Primesc închisoare cu executare, în general dacă mai au ceva din urmă, adică au mai fost condamnați la pedepse cu închisoarea, beneficiind de suspendarea executării pedepsei”, ne-a declarat unul dintre magistrații Judecătoriei Foașani.
Nici avocaților nu le este prea greu să-și scoată clienții șoferi basma curată, din moment ce legea nu oferă pedepse drastice pentru uciderea din culpă. Celor care apără victimele le este mai greu, de multe ori sunt frustrați că nu au putut face mai mult.
Până când legea românească se va schimba, urmașii victimelor își pun speranțele în legea divinității…
