De când vitamina K a fost descoperită la începutul anilor 1930, toată atenția a fost îndreptată spre rolul său în coagulare. Deși ambele forme K1 (phylloquinone) și K2 (menaquinone) ale vitaminei au fost identificate la acel moment, ele s-au considerat a fi variații structurale simple. De abia în secolulul XXI, natura distinctivă a vitaminei K2 a fost în cele din urmă recunoscută.
Deficitul de vitamina K1 este rar și aproape inexistent, spre deosebire de deficitul de vitamina K2. Din cauza posibilității de deficiență a vitaminei K2, este important să fim conștienți de impactul benefic al acestui nutrient puțin cunoscut pe care îl poate avea asupra sănătații inimii și a oaselor. Optimizarea sănătății oaselor nu constă doar în obținerea de calciu din dietă sau din suplimente. Dincolo de importanța evidentă a acestui mineral, alți factori, cum ar fi aportul de vitamina D și magneziu, inflamația sistemică scăzută, exercițiul fizic și sănătatea tractului intestinal, de asemenea influențează densitatea minerală osoasă alături de vitamina K2.
Oasele sunt compuse dintr-o coajă exterioară tare și o matrice spongioasă de țesuturilor interioare. Oasele sunt un organ viu. Întregul schelet este înlocuit la fiecare 7-10 ani. În timpul remodelarii scheletului, corpul eliberează calciu din oase în fluxul sanguin pentru a satisface nevoile metabolice, permițând osului să-și modifice dimensiunea și forma pe măsură ce crește sau se repară de leziuni. Această remodelare este reglementată de celulele osteoblaste (care construiesc scheletul) și celulele osteoclaste (care distrug scheletul). Celulele osoase ale organismului (osteoblast) produc o proteină (osteocalcin) care ajută la preluarea calciului din circulația sanguină și îl leagă de matricea osoasă. Osteocalcinul recent făcut este inactiv și are nevoie de vitamina K2 pentru a fi activat și a lega calciu în oase.
Numai această cerință face ca vitamina K2 să devină un jucător important în sănătatea oaselor, dar importanța ei nu se oprește aici. Aceeași vitamină K2 care activează proteina de osteocalcin activează, de asemenea, o altă proteină numite matrix GLA protein (MGP), care este responsabilă pentru eliminarea excesului de calciu care se poate acumula în țesuturi moi precum arterele și venele. Multe studii au demonstart ca această proteină (MGP), activată de vitamina K2, este cel mai puternic factor în prevenirea și chiar inversarea calcificării țesuturilor implicate în ateroscleroză.
Surse alimentare de vitamina K
Vitamina K1 se găsește din belșug în legume și frunzoase verzi, iar vitamina K2 se găsește în produsele de origine animală (organe, carne, slanină, gălbenuș de ou) și în alimente fermentate (brânză de țară fermentată, iaurt de casă, kefir de casă, natto). De asemenea, bacteriile din intestinul nostru produc vitamina K2, dar și transformă o parte din K1 în K2 (valabil pentru cei care mai au o populație sănătoasă de bacterii în intestin). Motivul pentru care putem obține vitamina K2 din alimentele derivate din animale se datorează faptului că animalele au o capacitate unică de a sintetiza vitamina K2 din vitamina K1 pe care o obțin din iarbă. Din acest motiv, carnea, ouăle și produsele lactate provenite de la animalele pășunate și hrănite cu iarbă conțin niveluri mai ridicate de vitamină K2 comparativ cu omologii lor hrăniți cu cereale.
Vitamina K2 nu este o entitate singulară, ea se prezintă de fapt sub forma unui complex de vitamine (precum complexul de vitamine B), cele mai studiate și cunoscute fiind vitamina K2 MK4 și MK7, fiecare cu rolul ei.
De exemplu, din 1995, dozele mari de suplimente de vitamina K2 MK7 au devenit un tratament aprobat pentru osteoporoză în Japonia, unde studiile susțin beneficiile sale în prevenirea scăderii densității minerale osoase. Cât despre K2 MK4, este vitală pentru formarea structurii osoase a craniului și a dinților bebelusilor în săptămânile 5-12 din sarcină (pentru gravidele care iau suplimente de K2, în marea lor majoritate sub forma MK7, trebuie să știți ca MK7 nu trece prin placenta dar MK4 trece).
În concluzie, vitaminele și mineralele nu lucrează singure, ele sunt cofactori în procese metabolice pe care știința de abia a început să le descifreze. Nu e de ajuns calciu pentru sănătatea oaselor, mai trebuie și vitamina K2, vitamina D3, vitamina A și magneziu. Și mai important decât toate, suplimentele (de vitamine, minerale,etc) nu pot înlocui o alimentație sănătoasă, o pot doar ajuta atunci când este nevoie. Iar la capitolul alimentație „sănătoasă” sunt foarte multe de spus pentru că realitatea este „contradictorie” cu informațiile despre nutriție pe care le acumulează o persoană din canalele de media sau de socializare obișnuite.
Dan Ocheșelu, nutriționist
