Vedete anonime ale cataloagelor cu donatori de spermă, unii americani sau canadieni se pot trezi tații unor grupuri de câteva zeci de copii, fenomen care aduce a SF, dar care-i îngrijorează pe specialiști. În Canada și Statele Unite nicio lege nu limitează oficial numărul de copii care se pot naște din același donator, potrivit ministerului canadian al Sănătății. Subiectul a inspirat recent un film de succes, ‘Starbuck’ de Ken Scott, care povestește aventurile unui donator care pleacă în căutarea celor 533 de copii ai săi. Există o normă internațională, care limitează la 20 numărul de sarcini de la același donator. În Danemarca, cifra este de 25. Majoritatea băncilor de spermă au propriile lor praguri.
Însă nu întotdeauna regula este respectată. Familiile aleg din catalog profilul donatorului (culoarea ochilor, nivelul studiilor, etc.) și unii donatori sunt victimele succesului lor. Subiectul din ‘Starbuck’ se aseamănă oarecum cu povestea lui Barry Stevens, regizor de filme documentare, în căutarea tatălui său biologic. Născut în Marea Britanie în urma unei donații de spermă, cineastul din Toronto și-a descoperit zeci de surori și frați vitregi, în Canada, Statele Unite și Europa. El apreciază că ‘rudele’ sale sunt în număr de 500 – 1.000 în toată lumea. Deși cazul pare frapant, nu constituie o excepție în America de Nord. ‘Marea majoritate a spermei folosite în Canada este importată din Statele Unite’, spune Simon Phillips, director de laborator la clinica Ovo Fertility din Montreal.
Din 2004, donatorii de spermă nu mai sunt plătiți în Canada, lucru care explică scăderea semnificativă a stocurilor și recurgerea masivă la importuri. Iar popularitatea anumitor donatori are repercusiuni reale. Pe site-ul american ‘Donor sibling re-gistry’, care pune în legătură copii rezultați din donații de spermă (anonimi, identificați printr-un număr comunicat familiilor), apar tot mai multe mesaje. ‘Avem un grup care numără aproape 150 de copii ai aceluiași donator și numărul crește mereu’, spune Wendy Kramer, creatoarea site-ului în anul 2000 și mama unui copil rezultat din donare de spermă.
Aspectul negativ este că această situație crește riscul de transmitere a unor boli genetice și a cazurilor de incest involuntar între surori și frați vitregi, arată cu îngrijorare unii specialiști.
Consecințele pot fi grave: ‘Riscul apariției unor boli genetice, cum ar fi mucoviscidoza și hemocromatoza, este mult mai mare în cazul acestor copii decât la două persoane neînrudite’, avertizează Francois Rousseau, profesor de biologie moleculară la universitatea Laval, evocând potențialele consecințe ale incestului.
Juliet Guichon, profesor de bioetică la universitatea din Calgary, afirmă că acest lucru se întâmplă mai des decât ne-am putea închipui: ‘Ne putem gândi că, statistic, este improbabil. Însă oamenii care au recurs la o do-nație de spermă provin adesea din aceleași medii economice și sociale. Se cunosc, se sfătuiesc în privința doctorilor, locuiesc în aceleași cartiere’. Ea crede că, în timp, soluția ar fi renunțarea la anonimat, ceea ce ar permite o mai mare transparență și un control mai bun al donării de spermă.
