Persoanele optimiste evită mai bine angoasele și stresul, însă prezintă probabilități mari de a nu recunoaște riscurile impuse de un anumit lucru și de a acționa în consecință, acest fenomen fiind rezultatul unei disfuncții a lobilor frontali ai creierului, potrivit unui studiu publicat în Nature. Cercetătorii de la University College din Londra, autorii acestui studiu, preluat de AFP, au dorit să înțeleagă de ce optimiștii se încăpățânează să țină cont doar de informațiile care vin în sprijinul punctului lor de vedere.
În acest sens, ei au ales 19 voluntari pentru un experiment în timpul căruia acestora le-a fost evaluată activitatea creierului, cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională. Astfel, voluntarilor li s-a cerut să estimeze probabilitatea ca o serie întreagă de evenimente – de la neplăcute la catastrofale – să li se întâmple chiar lor: furt de mașină, concediere, diagnosticare cu maladia Parkinson, cancer etc. După o scurtă pauză, în timp ce se aflau tot în tomograf, voluntarilor li s-au comunicat estimările reale. După ce au fost scoși din tomograf, voluntarilor li s-a cerut să estimeze din nou probabilitatea ca evenimentele menționate mai sus să li se întâmple. Totodată, voluntarii au completat un chestionar menit să evalueze gradul lor de optimism.
Cercetătorii au stabilit că, după ce au fost informați despre nivelul de risc real, voluntarii și-au modificat estimările numai dacă riscul era mai mic decât evaluaseră inițial. De exemplu, dacă au estimat riscul de cancer la 40% și riscul real era de 30%, voluntarii aveau tendința de a spune la a doua estimare că acesta era, în medie, de 32%. Dar, dacă inițial au spus 10%, puțini dintre voluntari și-au modificat răspunsul. „Cu cât suntem mai optimiști, cu atât sunt mai puține șanse de a fi influențați de informațiile negative privind viitorul’, a spus Tali Sharot, unul dintre autorii studiului.
Cercetătorii au detectat o activitate crescută în lobii frontali ai creierului – zonă asociată cu controlul emoțional – de fiecare dată când voluntarii constatau că realitatea este mai satisfăcătoare decât credeau. Acest lucru înseamnă că noua informație este înregistrată și persoana ține cont de ea. În schimb, când realitatea este mai sumbră decât supozițiile lor, persoanele optimiste manifestă cea mai slabă activitate în această zonă a creierului, care ignoră noile date. Acest optimism care „orbește” ajută la evitarea unui stres inutil, dar are și riscurile lui, spune Sharot. „Acest lucru poate face ca persoana respectivă să nu își ia niște măsuri de precauție, de exemplu, în ceea ce privește relațiile sexuale protejate sau economiile necesare după ieșirea la pensie”, a mai spus aceasta.
Numeroși experți, potrivit lui Sharot, estimează că această criză financiară care a apărut în 2008 a fost accelerată de analiști prea optimiști, care au supraestimat performanța valorilor și au neglijat dovezile contrarii.
