În decursul istorie sale, România a fost condusă de mari personalități care într-un fel sau altul și-au pus amprenta pe destinul acestei țări.
Conjucturile istorice diferite în care au trăit, măsurile dispuse la anumite momente, unele chiar cruciale, sacrificiile personale făcute, au avut menirea de a le indivi-dualiza și personaliza, rămânând în conștiința populară pentru vecie.
Ziua Regelui Mihai a fost sărbătorită cu mult respect de către o parte din români, respectiv cei care cunosc istoria țării, o respectă și se înclină cu respect în fața celor care s-au sacrificat pentru binele acestui neam.
O altă parte a românilor, reprezentată ca de fiecare dată de de portocalii și acoliții lor, au minimalizat sau chiar ironizat importanța acestei zile.
Este de datoria noastră a tuturor, să ne respectăm și să ne cinstim marile personalități care au condus destinele țării, în special în anumite perioade grele, cum a fost cea de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
Istoria din acele momente trebuie rescrisă, deoarece în perioada imediat următoare a fost falsificată de partidul comunist care a condus țara timp de aproape 45 de ani.
Actul istoric de la 23 august 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei hitleriste, reprezintă un moment crucial în evoluția ulterioară a țării, un moment care trebuie să fie asumat în totalitate de Regele Mihai.
Conjunctura istorică nu ne-a fost favorabilă atunci și nici ulterior, deoarece am fost trădați de către marile puteri occidentale, care n-au avut curajul să-l înfrunte pe Stalin.
Meritul Regelui este cu atât mai mare cu cât putem aprecia că și-a trădat în acele momente țara de origine a părinților săi în detrimentul țării al cărui cetățean era.
În acest context, aniversarea zilei de naștere a Regelui Mihai s-a transformat într-o mare sărbătoare națională, onorată de casele regale din Europa, ambasadori și de mari personalități ale lumii politice, culturale, sportive etc., din România și din străinătate.
Atitudinea parlamentarilor români din opoziție și a unei părți a puterii este de salutat pentru că, în sfârșit, am demonstrat lumii întregi că știm să ne respectăm marile perso-nalități ale neamului.
Cu toate acestea, o parte importantă a partidului aflat conjunctural la guvernare, a minima-lizat sau chiar ironizat prin conduită și comportament acest eveniment deosebit.
Absența unor parlamentari ai puterii de la discursul Regelui din Parlamentul României spune absolut totul despre politica de dezbinare dusă de această formațiune politică de buzunar.
Această atitudine, venită într-un moment total nepotrivit, nu face altceva decât să caracterizeze conduita acestor oameni despre care se va mai vorbi încă mult timp, chiar și după ce vor ieși de pe scena politică a țării.
Oricât ne-am strădui, nu găsim o explicație logică a acestui comportament necivilizat, chiar dacă la acești oameni trebuie să te aștepți la orice este ilogic.
Aproape toți s-au preocupat să provoace o imagine nefavorabilă până la urmă, întregului popor român.
Europa trebuie să știe că atitudinea acestor oameni nu reprezintă poporul care i-a votat sau nu, ci este specifică numai lor.
