În instituțiile din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea trăiesc aproximativ 500 de copii care și-ar dori să aibă cui spune mama și tata. Cu foarte mult noroc, doar pentru 150 dintre aceștia visul ar putea deveni realitate și asta pentru simplul fapt că nu au depășit încă vârsta de cinci ani. Doar ei ar putea fi aleșii celor ce doresc să adopte. Restul… Restul par condamnați la o existență lipsită de căldura părintească pentru că, oricât de frumoși și de deștepți ar fi, sunt pur și simplu considerați… prea mari. „Pentru ca un copil să devină adoptabil trec ani, câteodată. Legea prevede că părinții trebuie să-și dea consimțământul în instanță și uneori refuză categoric, deși nu îi iau nici acasă. Alteori nu îi găsim la domiciliul declarat. Trebuie să obținem acceptul rudelor până la gradul IV care la rândul lor sunt greu de găsit. Iar timpul trece în defavoarea copiilor cărora pe măsură ce cresc, le scad șansele de a mai fi adoptați pentru că în general, cei care doresc să adopte vor copii cu vîrsta pâna la maxim cinci ani”, a explicat Ionel Chetroiu, șeful Biroului Adopții din cadrul DGASPC Vrancea.
Aproape 500 de copii ajunși de voie, de nevoie, prin instituțiile DGASPC Vrancea, nu pot fi declarați prea ușor adoptabili pentru că ori părinții lor – care i-au părăsit o dată – nu vor să își dea acordul, ori îndeplinirea prevede-rilor legislative se dovedește, din motive absolut obiective, o misiune aproape imposibilă! „Anul acesta, până în prezent s-a reușit adopția pentru 22 de copii în timp ce anul trecut au fost adoptați 26. Totodată, dacă anul trecut au fost declarați adoptabili 25 de copii, anul acesta s-a finalizat procedura pentru 34. Totodată, avem 35 de familii adoptatoare atestate. Anul acesta, în august, au venit foarte multe persoane care lucrează în străinătate și au spus că vor să adopte, chiar și copii cu handicap. Dar sunt anumite etape care trebuie parcurse pentru ca aceste familii să fie atestate și pentru asta trebuie să fie în țară”, a declarat Ionel Chetroiu, șeful Biroului Adopții din cadrul DGASPC Vrancea. Poveștile tuturor acestor copii sunt oarecum asemănătoare și extrem de dureroase. Au ajuns în grija statului din cauza mizeriei, sărăciei, violențelor pe care le-au cunoscut încă de la venirea lor pe lume. Au fost considerați deseori de părinți ca simpli aducători de alocații și atât. Au fost uitați prin spitale, centre de plasament sau pur și simplu abandonați pe străzi de mamele sau tații lor, ca niște bagaje inutile și împovărătoare. Åži cu toate acestea, când asistentul social bate la ușa unor astfel de părinți ca să le ceară acordul de adopție pentru copilul pe care ei oricum nu-l mai vor, aceștia refuză cu încăpățânare să și-l dea! Åži timpul trece. Iar copiii cresc. Åži cu cât cresc mai mult, cu atât mai nedoriți devin pentru posibilii părinți adoptivi…
***
Pentru doi frățiori din Odobești, ajunși în 2008 în grija DGASPC Vrancea, familia va rămâne doar la stadiul de noțiune numai și numai pentru că mama lor refuză categoric, de ani buni, să-și dea acceptul să fie adoptați, deși nici acasă nu-i dorește. Unul dintre ei are, acum, cu puțin peste trei ani. Pentru el încă nu e prea târziu să aibă parte de dragostea unei familii. Celălalt, însă, a împlinit deja 9 ani. Åži de aceea, șansele de a mai avea vreodată cui să spună mamă și tată au devenit, practic, inexistente. În aceeași situație se află și un băiețel care, în 2007, când a ajuns în grija Protecției Copilului avea doar 1 an și 7 luni. De atunci a trecut vremea și odată cu ea și șansa sărăcuțului de a crește lângă niște părinți adoptivi care să-l îngrijească și să-l iubească. Åži ca acești mici nefericiți sunt, în județul nostru, sute… Refuzul abuziv, născut dintr-un egoism aberant al celor ce i-au adus pe lume, de a-i da spre adopție, le retează acestor copii orice ocazie de a mai avea vreodată parte de căldura unui cămin adevărat. „Marea majoritate a persoanelor care doresc să adopte vor copii mici, până în trei ani. Dacă totul ar merge bine, etapele care trebuie să fie parcurse pentru ca un copil să devină adoptabil n-ar trebui să dureze mai mult de trei luni. Dar din păcate, părinții trebuie să-și dea acordul în instanță. Sunt care refuză categoric, nejustificat. Deși nici nu-i vizitează, nici nu fac vreun efort să-și îmbunătățească situația pentru a-i putea lua acasă, pur și simplu nu-și dau acordul. Åži pentru că părinții nu-și dau acordul, anii trec, copiii cresc și vor rămâne în sistem chiar dacă au fost oameni care ar fi putut să-i adopte”, a explicat Ionel Chetroiu, șeful Biroului Adopții din cadrul DGASPC Vrancea.
Procedura adopției, prea complicată
Procedura adopției, reglementată de legislația în vigoare este și ea mult prea greoaie. Îndeplinirea ei necesită mult timp, timp care trece în defavoarea copiilor care cresc și depășesc vârstele preferate de oamenii care doresc să adopte. Mai întâi, specialiștii DGASPC fac eforturi susținute pentru eventuala reintegrare a copilului în familie. Apoi, pe lângă faptul că părinții naturali trebuie găsiți ca să-și dea consimțământul în instanță, în eventualitatea că și-l dau au la dispo-ziție 60 de zile în care se pot răzgândi. Mai mult, legea prevede evaluarea obligatorie a familiei extinse, adică a rudelor copilului până la gradul IV, care la rândul lor trebuie să spună dacă își asumă creșterea micuțului sau dacă, dimpotrivă, sunt de acord cu adopția. „Imaginați-vă că trebuie să căutăm foarte multe rude, pe lângă părinți. Unii nu mai sunt în țară, alții sunt plecați prin alte județe dar procedura trebuie urmată și de multe ori trec luni de zile, chiar ani. Sunt și unii care vin și semnează dar am avut și o mamă, de exemplu, care când a auzit de adopție, a venit și și-a luat din sistem fata, dar pe frații ei a refuzat să îi ia pe motiv că seamănă cu tatăl lor, și nici acordul pentru adopție n-a vrut să și-l dea”, a explicat Elena Moldoveanu, asistent social în cadrul Serviciului Familial al DGASPC Vrancea.
Noua lege a adopțiilor va simplifica procedurile de înfiere
Un proiect de lege care urmează să fie aprobat simplifică semnificativ procedurile pentru adopția unui copil. Potrivit celor declarate de Ionel Chetroiu, timpul în care un copil va fi declarat adoptabil se va reduce la un an după ce sunt abandonați de părinți, dacă aceștia nu își mai arată interesul pentru ei. „Un simplu telefon o dată la câteva luni sau o vizită pe an nu pot fi considerate dovezi de interes. Totodată, în cazul copilului care nu are părinți cunoscuți, în maxim 30 de zile trebuie să mergem cu dosarul în instanță pentru a deschide procedura ca acesta să devină adoptabil”, a precizat Ionel Chetroiu. În plus, pentru adopția unui copil, românii interesați trebuie să dovedească statului că au reședința, si nu numai domiciliul, în România.
Totodată, cei care susțin ca au un copil dintr-o relație extraconjugală trebuie să facă mai întâi un test ADN dacă vor să îl și adopte. ” E cunoscut faptul că au fost destule situații în care, pentru e evita parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege, bărbatul din familia care dorea să aibă copil se ducea și se înțelegea cu mama în maternitate și declara direct copilul pe numele lui. Apoi lua copilul pur și simplu acasă. Odată cu intrarea în vigoare a noi legislații, acest lucru nu mai este posibil”, a declarat Dana Nicolaș, directorul DGASPC Vrancea.
Pentru încuviințarea adopției, potrivit proiectului de lege, vor fi necesare atât consimțământul părinților naturali ai ai copilului (în cazul în care a împlinit 10 ani), cât și al familiei care adoptă precum și avizul favorabil al Comisiei pentru Protecția Copilului. Totuși, părinții firești nu-și vor putea exprima acordul decât după 45 de zile de la nașterea copilului și e revocabil în termen de 30 de zile de când a fost exprimat în forma ceruta de lege. Nu pot adopta decât persoanele care au capacitatea deplina de exercițiu și care sunt cu cel puțin 16 ani mai în vârstă decât cei pe care doresc să îi adopte. Pentru motive temeinice, instanța poate încuviința adopția, chiar dacă diferența de vârstă dintre adoptat și adoptatori e mai mică. Nu pot adopta decât persoanele sau familiile care prezintă condiții materiale și garanții morale necesare dezvoltarii copilului.
