Bugetul pe care ni-l propun guvernanții pentru 2012 arată exact ca un glob, gata să fie agățat în bradul de Crăciun. Fragil fiind, trebuie numai să-l privim. Certitudinea că se va sparge în rectificările care inevitabil îi vor urma existența programată pe timpul unui an, ne umple inima de teama zilei de mâine și ne înfurie c-am fost în stare să facem o investiție incertă, dar mai ales scumpă. Da, bugetul trebuie văzut ca o investiție, pentru că în el stau planurile scumpe care ne dirijează material existența și speranța că vom scăpa de această criză care nu se mai sfârșește.
Din păcate, așa cum arată proiectul de buget, lucrurile vor sta rău și în anul care urmează. Împovărat de datorii externe, cocoșat de dobânzi și rate scadente, condiționat de reacțiile marilor economii europene, lipsa de viziune a guvernanților speriați de intrarea în an electoral, bugetul țării este rupt de realitate și trădează incompetența. Alocarea cheltuielilor, mare parte din ele având surse de finanțare incerte, probabile, pe investiții gen patinoare, parcuri și săli de sport, cu credința declarată că acestea vor aduce locuri de muncă, este din păcate o abe-rație care, dincolo de faptul că miroase de la o poștă, adâncește și mai mult găurile șvaițerului cu pretenție de buget de criză. Nu putem mânca florile din parcuri și nici folosi sălile de sport pe post de spitale. O națiune moartă de foame și bolnavă impune alocarea de fonduri mai mari tocmai în această direcție, pentru că altfel riscăm să agravăm situația și să nu mai avem națiune. Acest lucru e valabil și în ceea ce privește învățământul, caz în care, riscul suprem e să avem repetenți de clasă primară pe post de guvernanți, investiți desigur să ne facă bugetul.
Din păcate, România nu face parte din motorul relansării economiei mondiale, nu este nicidecum unul din pistoane sau demarorul acestuia, ea are mai degrabă statut de țeavă de eșapament. Acest statut nu ne permite să batem cu pumnul în masă. Singurul lucru inteligent pe care putem să-l facem e să mirosim evacuarea și să înțelegem ce combustibil folosește motorul. Noi însă avem nasul pe sus și pretenții nefondate. N-ar fi greu să aruncăm o privire în jur și să înțelegem că nu avem statutul Greciei, Portugaliei sau Italiei, ca să sară cineva în ajutorul nostru și să ne șteargă datoriile sau să ne dea bani degeaba, astfel încât singura noastră șansă este să ne ajutăm singuri și să exploatăm fiecare oportunitate. La noi însă, singurul lucru exploatat bine este răbdarea, cerută la infinit.
Bugetul unei țări nu diferă cu nimic, ca structură, de bugetul unei familii. Orice om poate înțelege că, dintr-un salariu amărât, nu poți cumpăra haine scumpe. Riscul e să mori de foame îmbrăcat frumos.
