Judecătoarea Anișoara Topor află tocmai vineri dacă va fi pusă în libertate sau dacă va fi cercetată în stare de arest preventiv. Recursul formulat de ea împotriva deciziei de arestare preventivă pentru 29 de zile, se va judeca vineri, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Între timp, judecătorii de la Curtea de Apel București au dat publicității motivarea deciziei de a o aresta preventiv pe colega lor de la Judecătoria Focșani.
Vă prezentăm, în continuare, prima parte a „considerentelor”:
La data de 9 decembrie 2011 Curtea de Apel București Secția I Penală a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție – Direcția Națională Anticorupție-Secția de Combatere a Corupției cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpata T. A. (Topor Anișoara-n.r.), judecător în cadrul Judecătoriei Focșani, cercetată (…) sub acuzația de luare de mită, (…).
În motivarea propunerii, s-a arătat că (…) a fost începută urmarirea penală împotriva magistratului T.A., judecător în cadrul Judecătoriei Focșani, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, fapte care constau în aceea că a pretins, în mod direct și primit, prin intermediul lui L.A. (Lăduncă Aurel-n.r.), suma de 80.000 lei la data de 16.06.2011 și 700 euro la data de 17.06.2011 de la denunțătorul I.C. (Iacob Costel-n.r.), pentru a pronunța o hotărâre favorabilă acestuia (…)
Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate ca urmare a denunțului numitului I.C. la data de 18.11.2011, a rezultat următoarea situație de fapt:
În cursul anului 2008, denunțătorul I.C. a cumpărat drepturile litigioase asupra suprafeței de 13 ha teren de la numitul Å¢. M.S..
În cursul anului 2010, I.C. l-a angajat în calitate de apărător ales pe avocatul I. N. (Iacob Nicolaie-n.r.)(simplă potrivire de nume) din Baroul Vrancea. I. C. a specificat că a apelat la serviciile lui I. N. pe motiv că, anterior, îl mai angajase într-o cauză civilă având obiect si-milar- retrocedarea unei suprafețe de teren de 5 hectare – în numele socrului său, P. I..
În cursul anului 2008, la momentul procesului civil în care I. N. l-a asistat pe P.I., I.C. i-a oferit avocatului, cu titlu de onorariu, suma de 3.500 euro, însă avocatul a fost nemulțumit, cerându-i un așa-zis „onorariu de succes” în cuantum de 20.000 de euro. Pentru a da o tentă de legalitate „onorariului de succes”, prohibit de dispozițiile legale, avocatul I. N. i-a cerut denunțătorului să încheie un contract de împrumut pentru suma de 20.000 euro. Denunțătorul a declarat că i-a plătit totuși 13.000 de euro, pentru care nu a solicitat și nu a primit niciun înscris.
Revenind la acțiunea în revendicare a 13 hectare teren, cumpărate de I.C. în numele tatălui său, I. P., de la Å¢.M. S., avocatul I.N., angajat din nou, a ținut să-i reamintească despre datoria legată de achitarea onorariului de succes.
După demararea procedurilor judiciare în fața instanței, I. C. a precizat că, fără știința avocatului, a cerut unui apropiat al său, în persoana inginerului T.C., să participe în sala de judecată și să urmărească desfășurarea procesului.
În perioada 2008 – mai 2010, deci în decurs de aproape 2 ani, cauza civilă dedusă judecății a stagnat, după aprecierea denunțătorului, în mod nejustificat.(…) Alarmat de numărul mare de termene acordate în cauză în mod nejustificat, I.C. a luat inițiativa de a intra în contact cu judecătoarea T.A.. Astfel, în luna mai 2010, cunoscând împrejurarea că fratele magistratului era funcționar (…), printr-o persoană interpusă, denunțătorul I.C. l-a contactat pe numitul L.A.. De precizat că I.C. nu a trebuit să insiste pentru că în foarte scurt timp, L.A., fratele judecătoarei T.A., s-a prezentat în biroul societății administrate de I.C.. Acesta din urmă i-a relatat lui L.A. împrejurarea că are interes într-o cauză civilă aflată pe rolul instanței și în instrumentarea judecătorului T.A. și că ar vrea să ceară niște relații.
La un interval de 3-4 zile, L.A. l-a căutat pe I.C. și l-a transportat cu autoturismul său (…) la locuința magistra-tului. Discuția cu magistratul a avut loc în mașina complicelui L.A., parcată în apropierea locuinței numitei T.A..
I.C. i-a comunicat în mod direct judecătorului T.A. ce doleanțe avea cu privire la procesul civil, iar T.A. i-a răspuns că, în ceea ce privește obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile la judecata pe fond, îl costă 20.000 euro, urmând să îl „ajute” și în recurs contra unei alte sume de 20.000 euro. Totodată, judecătorul T.A. i-a pus în vedere denunțătorului să-și achite și datoria de 20.000 de euro față de avoca-tul I.N..
Așa cum am arătat, acea datorie era cunoscută de I.C. și avocatul I.N., între care fusese de altfel încheiat și contractul de împrumut. Întrebarea firească este de unde cunoștea judecătorul de acest contract?
Mai mult, judecătorul s-a angajat că îl va „scăpa” pe I. C. de serviciile avocatului. La acel moment, I.C. nu avea suma de 40.000 de euro, mai ales că, deși îi dăduse în mai multe tranșe suma de 13.000 euro avocatului I.N., se văzuse pus în si-tuația de a restitui întreaga sumă de 20.000 euro.
Prin urmare, I.C. a ajuns să apeleze la serviciile lui A.Å., cunoscut sub numele de S.Å. (Sandu Åtefan-n.r.), și despre care avea să afle la o dată ulterioară, că este finul de cununie al judecătoarei T.A.. De la A.Å., denunțătorul a împrumutat suma de 40.000 euro pentru o perioadă de 6 luni, în acest scop fiind încheiat un act în formă au-tentică, dar pentru suma de 64.000 de euro (diferența de 24.000 reprezentând dobânda).
În ziua în care a intrat în posesia banilor, I.C. l-a apelat telefonic pe L.A., fratele judecătoarei, căruia i-a dat 80.000 de lei, iar ulterior i-a dat 17.000 euro și avocatului I.N., așa cum îi spusese să procedeze judecătoarea. Ulterior, însă, L.
AUREL s-a întors și i-a cerut denunțătorului I. C. încă 700 euro, reprezentând diferența de curs valutar datorată judecătoarei T.A..
După ce a dat banii atât judecătoarei T.A. cât și avocatului I.N., judecata cauzei a început să se desfășoare în mod normal, fiind încuviințată o expertiză, astfel că, la data de 05.10.2010, judecătoarea T.A. a pronunțat sentința civilă (…), admițând cererea petentului Å¢.M.S. (de fapt era vorba de I.C. care procurase drepturile litigioase pe numele tatălui său, I.P.) și obligând Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Primăria Focșani să elibereze proces-verbal de punere în posesie și pe intimata Comisia județeană de aplicare a fondului funciar de pe lângă Prefectura Vrancea să elibereze titlu de proprietate.
Sentința civilă pronunțată de către judecătoarea T.A. era supusă recursului iar I.C. știa de la aceasta că pentru a obține o hotărâre judecătorească favorabilă intereselor sale și în recurs mai trebuia să-i ofere judecătoarei T.A. încă 20.000 de euro. (…)
După pronunțarea sentinței, denunțătorul I.C. a fost căutat de fratele judecătoarei T.A., care i-a precizat că sora sa i-a transmis să atace și el acea hotărâre, însă v-a trebui să depună cererea de recurs „într-o anumită zi a săptămânii”.
Între timp, însă, în ceea ce privește banii, cei 20.000 de euro pe care judecătoarea T.A. îi pretinsese pentru a-l favoriza pe I.C. în obținerea unei hotărâri în recurs, au intervenit unele modificări.
Astfel, tot prin intermediul lui L.A., judecătoarea T.A. i-a transmis denunțătorului că s-ar fi gândit ca, în contul celor 20.000 de euro, acesta să efectueze și să achite unele amenajări la casa de vacanță a magistratului. I.C. a acceptat și aceste demersuri și, însoțit de L.A. care, ulte-rior, s-a și asigurat că lucrările vor fi efectuate, a depus diligentele necesare în vederea onorării pretențiilor avute de judecătoarea T.A.. I.C. l-a contactat pe D.M. (…) căruia i-a solicitat să efectueze gratii metalice destinate asigurării ferestrelor casei de vacanță, porți metalice și o balustradă.
Trebuie menționat că, în timp ce societatea sa efectuează aceste lucrări, D.M. este surprins de Poliția Rutieră și sancționat contravențional. D.M. face plângere împotriva actului administrativ prin care a fost sancționat și plângerea ajunge să fie judecată de către judecătoarea T.A.. Aceasta profită de ocazie și îl cheamă pe D.M. căruia îi pune în vedere să îi dea documente justificative – chitanță și factură fiscală pentru lucrările efectuate deși, în final, a ajuns să plătească tot I.C.. (…)
Așa cum îi fusese indicat, I.C. a depus cererea de recurs în ziua indicată de T.A., prin intermediul fratelui acesteia, numitul L.A., iar la scurt timp i s-a comunicat că judecarea cauzei nu revenise doamnei judecător R. S., prietenă cu judecătoarea T.A., ci altui complet condus de judecătoarea D.M..
În aceste condiții, i s-a indicat lui I.C. să reia colaborarea cu avocatul I.N., pe motiv că acesta l-ar cunoaște pe soțul judecătoarei D.M.. Cu toate acestea, denunțătorul avea să se convingă de faptul că judecătoarea DIÅ¢Ä nu putea fi coruptă.
La indicațiile date prin interpus de către judecătoarea T.A., I.C. reia colaborarea cu avocatul I.N. și din nou se discută despre „onorariul de succes” de 20.000 de euro, condiții în care I.C. îi indică avocatului să păstreze vechiul contract de împrumut și, din nou, îl roagă pe inginerul T. să vegheze din sala de judecată asupra bunului mers al procesului. (…)
În ziua de 08.03.2011, I.C. a aflat că (…) au fost admise recursurile declarate de Comisia județeană Vrancea pentru obținerea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia locală Focșani, iar recursul său fusese respins.
În aceste condiții, denunțătorul și-a procurat un reportofon și din acel moment a început să înregistreze convorbirile purtate cu L.A., T.A., soțul acesteia, A.Å., convorbirile regăsindu-se pe suporții puși la dispoziția procurorului.
*******
Amănunte despre discuțiile purtate veți putea citi în ediția de mâine a cotidianului „Monitorul de Vrancea”.