Cum o fi, oare, să te trezești dimineața și să constați că din „Dumezeu pe pământ” ai ajuns un terchea-berchea, de râsul tuturor? Cum o fi oare să te trezești dimineața și în loc să te dai jos din patul tău luxos, așezat în mijlocul dormitorului, cum e la modă acum, să cobori dintr-unul de metal, cu saltea tăbăcită de atâtea de persoane care înaintea ta și-au odihnit oasele? Cum o fi oare să realizezi că în loc de lenjerie de pat din mătase, frumos mirositoare, ai dormit în una de doi lei, spălată cu săpun de casă?
Dar să le luăm pe rând…
Judecătoarea Topor. Ce-i lipsea? Avea un salariu de câteva mii de lei, avea casă, familie, cam tot ce și-ar dori un om cu scaun la cap. Dar nu a fost mulțumită și a vrut mai mult. Prea mult, din ce în ce mai mult. Așa a ajuns în arest…. Din judecător, cel care împărțea dreptatea, din „Dumezeu pe pământ”, a ajuns în spatele gratiilor. Cum o fi oare dimineața, când în loc să se privească în oglinda de la măsuța de toaletă, se privește în ciobul atârnat pe perete în celulă? Åži este abia începutul, căci nu se află decât în arestul poliției. Când va ajunge la Penitenciar, dacă va ajunge, desigur, va fi mai rău…
Polițistul Candea, de la Serviciul Poliției Rutiere. Un alt „Dumezeu pe pământ”, care te-a „ars” cu fiece ocazie. Poate ai uitat să semnalizezi sau să aprinzi farurile pe europeană, pentru el tot una a fost. Å¢i-a dat amendă fără să clipească, căci așa scrie la Codul Rutier. Dar a călcat și el pe bec: a condus sub influența băuturilor alcoolice. Exact ce nu ar fi trebuit să facă el niciodată. Acum așteaptă și el să afle dacă rămâne în continuare om al legii sau poate să își ia adio de la funcție. Åži ce funcție…
Comisarul Voinea, de la Protecția Consumatorilor. Tot un fel de „Dumezeu pe pământ”. A împărțit amenzi în stânga și în dreapta, a urlat la comercianți cât l-au ținut plămânii, apoi a ajuns în arest. Căci se bănuiește că lua mită, inclusiv în natură. Ghinionul lui a fost că a atentat la nurii femeii unui polițist, care lezat în amorul propriu, probabil, a izbucnit și a vrut să i se facă dreptate.
Åži exemplele pot continua.
Probabil ca așa este natura umană. Deși ai, vrei din ce în ce mai mult, încât la un moment dat uiți că ar trebui să te mai și oprești. Abia când ajungi acolo unde nici prin cap nu-ți trece că ai putea ajunge, realizezi greșelile trecutului. Åži atunci realizezi: și bogații plâng. Unii poate mai mult decât săracii…
