O fetiță de 4 ani, din satul Scânteia, comuna Jariștea, împreună cu frățiorul ei, elev în clasa a VIII-a, pot muri de frig și foame pentru că familia lor nu mai are bani să le asigure minimul de subzistență. Singurul venit al acestor oameni este leafa de 500 de lei a mamei, cuvenită ca asistent personal al copilei, plus cele două amărâte de alocații de stat. Pentru că nu a avut din ce plăti impozitul la primărie, familiei Abaza i s-a sistat alocația pentru sprijinul familiei, conform noii legislații. Åži în plus, din pricina unei greșeli funcționărești petrecută în 2009 și depistată fix acum de angajații Agenției Județene de Plăți și Inspecție Socială Vrancea, bieții oameni, care chiar nu au vreo vină, mai trebuie să returneze statului aproape 800 de lei. Din partea statului nu se așteaptă la nici un fel de înțelegere sau ajutor. Dar poate, povestea lor zguduitoare vă va îndemna la gesturi de omenie pe dumneavoastră, cititorii noștri, care ați demonstrat de atâtea ori că nu aveți inima de a rămâne indiferenți, oricât de grele vremuri am ajuns să trăim.
Cum să trăiești o lună întreagă din 400 de lei? Poate dacă ai fi singur, te-ai chinui și ai reuși, dar dacă familia ta e formată din 4 persoane, cum să faci?! Åži dacă toți ai tăi sunt sănătoși tot ar mai fi cum ar mai fi, dar ce te faci dacă ai doar 400 de lei din care trebuie să asiguri și îngrijirea unui copil cu handicap grav? Un copil care la patru ani nu merge, face pe el, are câte 20 de crize de epilepsie zilnic, nu vede și care uneori nici să înghită nu poate? Åži asta fiind așa, doar o descriere sumară…
Florentina și Georgică Abaza, de 34, respectiv 40 de ani, părinții Denisei, care s-a născut cu hidrocefalie gigant, și a unui băiat acum în clasa a VIII-a, pur și simplu nu mai văd vreo ieșire din situația în care au ajuns. În căsuța lor dărăpănată, îngropată în zăpada viscolită de pe câmpul la marginea căruia locuiesc, de multe ori își încălzesc copila suflându-i aer cald pe mânuțe. Au pus pături în geam în încercarea, mai mult iluzorie, de a se proteja de frig. Åži o învelesc cât pot mai bine, tremurând pentru ce-a mai rămas din bruma ei de sănătate. „Are și așa destule complicații de la boala cu care s-a născut. Nu vrem să mai și răcească”, spune Florentina.
Dacă guvernanții care le-au luat acestor oameni, pentru că nu și-au putut plăti impozitul, alocația pentru susținerea familiei și dacă funcționarii care au tergiversat, în 2009, întocmirea unor acte necesare acordării pentru încă un an a indemnizației pentru creșterea copilului, dacă, spuneam, aceștia ar vedea pe viu traiul acestor nefericiți, poate că i-ar apuca frica de Dumnezeu.
Dacă nu plătesc, îi execută silit
Florentinei și lui Georgică Abaza le-a sărit inima din piept luna trecută, când s-au trezit cu o decizie trimisă de Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială Vrancea prin care erau înștiințați că au la dispoziție 15 zile pentru a plăti 794 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit ca indemnizație pentru creșterea copilului, în perioada 22 octombrie 2009 – 3 decembrie 2009. Bieții oameni au rămas perplex în fața hârtiei pe care mai scrie că dacă nu plătesc în termen, „decizia devine titlu executoriu fără nicio altă formalitate și se supune executării silite”.
Åžtiind că fetița lor s-a născut cu handicap grav și că era dreptul Florentinei să încaseze indemnizația pentru creșterea copilului timp de trei ani, oamenii nu pot pricepe de ce suma pe care s-au trezit că sunt puși s-o returneze, culmea, după doi ani, ar fi încasată necuvenit! „Åžtiu că în perioada aceea am făcut actele pentru prelungirea indemnizației de la doi, la trei ani. Atunci, doamna de la primărie ne-a tot purtat pe drumuri, cu actele, și poate că s-a întârziat, dar Denisa tot cu handicap era, doar așa s-a născut!”, spune Georgică.
Mai mult, în decizia primită se menționează și că „Abaza Florentina a încasat ilegal suma de 794 lei motivat de faptul că programul informatic SAFIR a generat plata indemnizației pentru creșterea copilului în mod eronat”!!! „Noi nu știm ce s-a întâmplat, aveam dreptul la această indemnizație și dacă au băgat ei târziu actele în program sau cine știe ce au făcut, cu ce suntem noi vinovați?! De ce nu ne-au anunțat de atunci, și-au dat seama după doi ani că a fost greșeală?!”, a spus, amărât, Georgică.
Contactată de reporterii noștri, Aura Motoc, de la AJPIS Vrancea a explicat că „ei au făcut cererea pentru acordarea indemnizației și în cel de-al treilea an, prea târ-ziu, pe 4 decembrie 2009, în timp ce copilul împlinise 2 ani în octombrie”. „Ar fi trebuit să depună documentele atunci sau cât mai curând posibil, ori ei au obținut certificatul de handicap de abia în 24.11.2009. Conform legii, indemnizația se acordă de la data valabilității certificatului de handicap, dacă dosarul și cererea sunt depuse la primăria de domiciliu cu aceeași dată. Ei nu au făcut acest lucru”, a declarat Aura Motoc, explicând că singura soluție pentru returnarea mai…lesnicioasă a celor aproape 800 de lei ar putea fi făcută prin eșalonare. Adică, din cei 500 de lei leafa Florentinei ca asistent personal să fie reținuți 100. „Dar noi nu suntem vinovați! Vai de capul nostru… Nu știu ce ne facem…„, a spus, denădăjduit, Georgică, la aflarea veștii.
De abia își duc zilele
Cei doi părinți spun că vara se mai descurcă adunând câte un ban din munca ocazională. Iarna însă, și mai ales acum, când nu mai primesc alocație pentru sprijinul familiei și s-au mai tre-zit și datori la stat, nu văd pe unde să mai scoată cămașa. „Chiar dacă nici Denisei nu mai putem să-i luăm toate medicamentele și vitaminele care îi sunt necesare, nici s-o mai ducem, cum ar trebui, periodic la recuperare, trebuie să cumpărăm măcar pamperși și lapte pentru ea. Ea are hidrocefalie, i s-a montat un șunt prin care se scurge lichidul de la creier în vezică și va trebui să mergem iarăși la operație pentru că a crescut și trebuie înlocuit furtunul. Trebuie să-i luăm ghete ortopedice și un corset special, din plastic, care să-i țină corpul și capul când o punem în scaunul cu rotile. Chiar dacă plătește Casa de Asigurări cea mai mare parte din sumă, nu avem să plătim diferența. De abia am putut plăti pentru fotoliul rulant… La corset trebuie să dăm 150 lei, la ghetuțe 80, dar credeți-mă că nu-i avem. Când iau banii, cei 500 de lei, luăm lapte, pamperși și poate câte un tub cu vitamine și se termină banii. De băiatul care merge la școală ce să mai zic.. cât suferă. Se mai încalță cu pantofii lui taică-su… Åži-a vândut culegerile și cărțile de școală din urmă ca să-și ia câteva din care-i trebuie acum, de clasa a VIII-a. Am făcut tot ce am putut să ne descurcăm, am fost nevoiți câteodată să-l ținem acasă, sărăcuțul, să stea cu fata ca să ne ducem noi amândoi la sapă sau alte munci. Acum o să termine clasa a VIII-a și nu știu dacă vom putea să-l ținem la liceu…. E foarte foarte greu… Åži acum ne-a mai scos statul și datori”, explică, cu lacrimi în ochi, Florentina.
O mână de ajutor
Când doare sărăcia cel mai tare? Când nu ai ce le pune pe masă copiilor? Când tremuri de frig între patru pereți, că nu ai cu ce-ți cumpăra lemne sau plăti facturile? Când îți tragi pe tine paltonul vechi de 30 de ani ca să dai o fugă în piață să aduni de pe lângă tarabe câțiva cartofi cu care să-ți amețești foamea? Când nu îți permiți să-ți cumperi, nu o carte, ci măcar un ziar? Florentina și Georgică știu că acest cancer al societății noastre – sărăcia – doare cumplit atunci când îți este grav bolnav propriul copil. Atunci când știi că dacă ai avea bani – și nu vorbim de sume uriașe – ai putea să îi asiguri puiului tău lovit de soartă medicamentele, tratamentele care să îi aducă viața măcar un pas mai aproape de o oarecare normalitate.
Vă închipuiți câtă umilință e în sufletul unui părinte care realizează, disperat, că trebuie să apeleze la solidaritatea semenilor, prin intermediul unui ziar, ca să nu capituleze? În acest moment, Florentina și Georgică nu-și permit nici să moară – că de ei depind doi copii – dar nici să trăiască. E un moment de răscruce al vieții lor, peste care o mână de ajutor din partea noastră i-ar putea sprijini să o treacă. Oricine dorește să aducă un pic de bine în viața Denisei și a frățiorului ei se poate adresa fie redacției noastre, fie direct părinților copilei, la numărul de telefon 0760.292.740. De asemenea, se poate depune orice sumă de bani în contul deschis la CEC Bank, pe numele Abaza Florentina, RO39CECEVR1908RON0392144.
