În duminica a șasea după Paște, Biserica vestește vindecarea unui orb din naștere. Evanghelia ce se citește în această duminică de către preoți istorisește una dintre multele mi-nuni de vindecare săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos, prin care se arată iubirea lui pentru oamenii aflați în suferință. El vindecă un om orb din naștere, dăruindu-i vederea trupească, însă, odată cu această vedere, îi deschide și ochii sufletului sau ochii duhovnicești, astfel că cel care mai înainte fusese orb mărturisește că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Scopul principal al Evangheliei este arătarea lucrărilor lui Dumnezeu. Mântuitorul a scuipat în țărână și a făcut tină spre a unge cu aceasta ochii orbului. Gestul său arată că el poate reface natura umană, care a devenit infirmă, neputincioasă și suferindă. După ce i-a uns ochii cu tină, Iisus l-a trimis pe orb la scăldătoarea Siloamului, nu pentru că era acolo o apă miraculoasă, ci pentru a arăta celor prezenți ascultarea și credința orbului.
Orbul din naștere nu a întrebat cine îl va duce acolo dacă nu vede și nici de ce trebuie să meargă la scăldătoarea Siloamului. El a făcut ce i s-a cerut. „Duminica Orbului este plasată în perioada acestei bucurii închinate Învierii Mântuitorului, între Înviere și Înălțare. În această perioadă multe din pericopele evanghelice ne descriu fie momente ale învierii fie momente ale dumnezeirii Mântuitorului. Prin tămăduirea acestui orb din naștere ni s-a demonstrat încă o dată puterea Mântuitorului pentru că așa cum atunci, cei prezenți se mi-nunau, așa ne mirăm și noi pentru că este imposibil ca cineva să tămăduiască un orb din naștere. Credincioșii trebuie să înțeleagă că există două feluri de orbire, trupească și sufletească. Orbirea sufletească este mult mai gravă decât cea trupească. Așa cum în cea trupească nu vedem anumite lucruri, nici în cea sufletească nu putem înțelege anumite lucruri duhovnicești”, ne-a spus părintele Nicolae Păun.
Decalogul oftalmologic
Această întâmplare a devenit motiv de ceartă și de îndoială între iudeii necredincioși. Ca orice minune, a fost contestată de necredincioși care au început o adevărată anchetă pentru a dovedi că de fapt aceasta nu este o minune. Chiar și preoții vremii s-au ferit să mărturisească minunea de teamă să nu fie dați afară din sinagogă. „Acest lucru se întâmplă și în zilele noastre. Cei care trăiesc o minune, de cele mai multe ori nu o mărturi-sesc de teama de a nu fi excluși din societate”, crede preotul Păun. Sfântul Clement Romanul chiar a întocmit un Decalog care este considerat cel mai bun tratament oftalmologic duhovnicesc. Aici întâlnim porunci potrivit cărora nu trebuie să ne uităm la fața omului, să prețuim smerenia, să fim plini de râvnă pentru cuvintele lui Hristos, să fim sinceri și să nu purtăm dușmănie, să nu ne facem griji zadarnice, să ne legăm sufletul prin nădejde de Hristos, să părăsim faptele rele, să ne apropiem de cei care au primit har și să nu uităm că viața în nemurire este minunată.
Biserica Sfântul Nicolae are 171 de ani
Biserica Sfântul Nicolae din strada Duiliu Zamfirescu a împlinit 171 de ani de când se slujește în ea. Anul trecut a fost ținută o comemorare specială a momentului. „Sfântul Nicolae, ca ocrotitor al bisericii noastre, ne-a ajutat de multe ori să ieșim din situații grele și să facem lucruri frumoase până în ziua de azi”, ne-a mai spus părintele Nicolae Păun care a fost numit la această parohie în urmă cu 15 ani. El a plecat tot de la o parohie cu același hram. Biserica Sfântul Nicolae are aproximativ 900 de familii, însă preotul știe că unii credincioși merg la alte biserici, iar alții din alte parohii vin la el. Consideră acest lucru normal și crede că fiecare este liber să se roage acolo unde simte chemarea către Biserică.
