A consuma plante proaspete în scopuri medicinale este un lucru benefic în esență, dar nu întotdeauna posibil. În primul rând, fiindcă este cu neputință să le găsești oriunde și oricând, mai cu seamă în afara sezonului de dezvoltare. În alt doilea rând, ar trebui să consumăm cantități masive de plante proaspete pentru a avea câtuși de puțin de câștigat. Åži în sfârșit, pentru că unele plante pur și simplu nu pot fi digerate și asimilate de organism în formă brută.
Produsele naturale derivate din plante au noimă și utilitatea lor, în bună măsură de nesuplinit. Tincturile sunt extracte de plante obținute din combinarea lor cu produse alcoolice de cel puțin 60%: alcool rafinat alimentar (dilaut cu apă), rachiu de fructe, vodkă. După mai multe încercări cu diferiți solvenți naturali, alcoolul s-a dovedit a fi atât cel mai sigur cât și cel mai potrivit pentru extragerea esenței ierburilor. Glicerina dezvoltă bacterii prea ușor, iar oțetul nu este un solvent eficient pentru multe plante. În pediatrie, acolo unde nu sunt de dorit tincturile pe bază de alcool se folosește ca solvent glicerida.
În procesul de obținere a tincturilor este strict interzisă folosirea alcoolului etilic și a spirtului medicinal. Macerarea buruienilor se poate face ușor și în gospodărie, în țuică sau palincă de casă. Lichidul obținut se păstrează în sticle închise la culoare, iar doza obișnuită este de 5-10 picături diluate în ceai sau apă fierbinte. Tăria sau concentrația tincturilor este dată de cantitatea de plante folosită, raportată la volumul soluției. Tincturile din gamăa obișnuită prezintă un raport cuprins între 1:3 și 1:5.
În limbajul comun, noțiunile „tinctură” și „extract” sunt adesea întrebuințate pentru a desemna același lucru, însă, dacă privim în detaliu sunt două produse înrudite. Tehnica de realizare a extracului din plante este similară cu aceea a tincturilor, însă produsul rezultat este mult mai concentrat.
Cum se exprimă și în ce constau beneficiile tincturilor
Pe lângă faptul că, doar câteva picături de tinctură pot echivala cu o ceașcă de ceai, nutrienții acestora sunt asimilați extrem de ușor. Tinctura de busuoic oferă protecție împotriva problemelor digestive, a balonărilor și colicilor, iar cea de coada șoricelului, folosită uneori și ca aromatizant pentru salate, asigură protecție împotriva stărilor alergice.
Stările de anxietate, frecvente atât la adulți cât și la copii, migrenele, sunt prevenite cu ajutorul tincturii de lavandă, o altă soluție aromatizantă cu miros puternic. De asemenea, pentru stări de anxietate, și chiar în cazul depresiilor grave, a nevrozelor se recomandă tinctura de sunătoare.
Cimbrul nu este doar un condiment excepțional, ci și o sursă de sănătate, preparat sub formă de tinctură. Umpleți o sticlă de 1 litru cu inflorescențele procurate și lăsați-le la macerat două săptămâni. Tinctura se folosește la frecții pentru copiii cu probleme de creștere sau bolnavii de scleroză. Tinctura de ghintură are multe indicații terapeutice, de la afecțiunile sistemului digestiv, până la tensiune, amețeală și afecțiunile ficatului sau bilei.
Administrarea externă este, de asemenea, practicată și indicată în diferite afecțiuni dermatologice: arsuri, răni, tăieturi, eczeme, opăriri, pentru care există tinctura de mărul lupului. O mână de gălbenele într-un litru de rachiu, lăsat două săptămâni la macerat, va fi suficient pentru a prepara tinctura. Singura deosebire este că în fiecare zi trebuie agitată sticla. Diluatî cu apă călduță, poate fi folosită ulterior la comprese pentru răni, abcese sau diferite inflamații.
