Nu doar maimuțele antropoide, primate ca și omul, au un creier complex, capabil de comportament inteligent. Delfinii, câinii și elefanții ne pot învăța câte ceva despre niște creiere fundamental diferite față de cel al primatelor, dar dotate cu o inteligență de multe ori similară.
Conexiunile neuronale din creierul delfinilor se realizează într-un mod fundamental diferit față de cele din creierul primatelor, în special în regiunea neocortexului, centrul unor funcții înalte, așa cum ar fi înțelegerea și gândirea conștientă.
Delfinii sunt niște rude atât de îndepărtate ale oamenilor încât trebuie să ne întoarcem înapoi în timp cu 95 de milioane de ani până la identificarea unui strămoș „cât de cât” comun. Însă atunci când vine vorba de inteligență, comportament social și comunicare, unii cercetători susțin că delfinii sunt la fel de apropiați de oameni ca și maimuțele antropoide. Sau poate chiar mai apropiați. „Delfinii înțeleg concepte abstracte, precum cel de zero. Ei pot face orice poate face și un cimpanzeu sau bonobo”, susține Lori Marino, specialistă în neurologie de la Emory University și expertă în comportamentul deflinilor. „Delfinii sunt extraordinar de diferiți față de noi și totodată extraordinar de asemănători”, mai adaugă ea.
În ultimii ani, cercetătorii specializați în comportamentul animalelor au ajuns la concluzia că inteligența acestora nu are nicio legătură cu apropierea lor anatomică față de oameni. Nu trebuie să faci parte din clasa primatelor pentru a fi dotat cu inteligență.
Creierul delfinilor nu seamănă deloc cu creierul oamenilor, precizează Marino. Însă, mai adaugă ea, „cu cât afli mai multe despre delfini, cu atât îți dai seama că au într-adevăr capacitatea de a raționa și caracteristicile cognitive pe care le atribuim unei persoane”. Delfinii se recunosc în oglindă și au simțul identității sociale. Ei știu cine sunt, atât individual cât și ca apartenență la un grup sau familie. Ei interacționează și înțeleg ideea de sănătate și de boală, au sentimente față de alți delfini, și comunică atât de rapid unii cu alții încât parcă ar fi interconectați, mai explică Marino.
Inteligența animală „nu este un lucru liniar”, susține cercetătorul Brian Hare, de la Duke University, care studiază inteligența la bonobo și la câini. „Trebuie să ne gândim la inteligență ca la o trusă de scule. Unele animale au un ciocan extraordinar, în timp ce altele au o șurubelniță uluitoare”, mai adaugă el.
Pentru câini, principala unealtă a inteligenței lor este observația obsesivă a oamenilor și abilitatea de a înțelege comunicarea umană. Spre exemplu, câinii urmăresc semnalizarea făcută de om atât de bine, încât înțeleg dacă este făcută cu mâna sau cu piciorul, capacitate pe care, spre exemplu, cimpanzeii nu o au, conform lui Hare, autorul unei cărți intitulate „The Genius of Dogs” (Geniul câinilor).
Apoi mai sunt și elefanții. Aceștia sunt capabili de empatie unii cu alții, se ajută și colaborează pentru rezolvarea diferitelor sarcini. Într-un joc clasic de cooperare, în care animalele primesc de mâncare doar dacă trag de capetele opuse ale unei frânghii, elefanții au învățat să facă acest lucru mult mai rapid decât cimpanzeii, conform cercetătorului Josh Plotnik de la Fundația Golden Triangle Asian Elephant din Thailanda.
Elefanții se descurcă mai bine decât maimuțele în situații care necesită empatie, cum ar fi salvarea unui seamăn aflat în pericol, mai susține Plotnik. În mediul lor natural au fost consemnate situații în care mai mulți elefanți au colaborat pentru ajutarea unui seamăn care a căzut într-o groapă din care nu mai putea să iasă.
