Ca în fiecare vară, comediile au dat tonul distracției și peliculele de o mare intensitate dramatică au fost lăsate deoparte, pentru vremurile grele, de adânci introspecții și de analize duse până la ultimele consecințe. Aceste luni călduroase însă au fost dominate de replici spumoase, de ursuleți treziți la viață și de numere de striptease, toate acestea asezonate cu întrebări retorice precum: „Ce-mi doresc eu de la viață?”, „Mai sunt copilul de altădată?” ori „Unde se sfârșește distracția și unde începe responsabilitatea unei vieți frumoase?”.
Personajele verii, însuflețite de regizori precum Steven Soderbergh sau Seth MacFarlane, nu s-au afundat în tenebrele unor dileme fără ieșire, dar, în mijlocul nebuniei, s-au oprit pentru o clipă, dând de înțeles că în spatele a tot și toate, mai există ceva, ceva insondabil, strâns legat de cine suntem cu adevărat, atunci când lumina reflectoarelor se stinge, atunci când nu ne mai vede nimeni.
Mike Meseriașul: privire panoramică asupra unei industrii înfloritoare
Titlurile se pot dovedi înșelătoare câteodată, de aceea Magic Mike nu e de fapt specializat în tâmplărie, mecanică sau alte domenii similare. El e stripper pe timp de noapte, adunând bacșișuri și recompense de la fetele naive, aventuriere prostuțe care țipă și se extaziază în fața unui corp bine făcut. Scenele din film sunt sugestive în ceea ce privește perspectiva business asupra exhibiționismului plătit. Åži aceasta e o industrie, iar actorii principali nu au voie să se lase duși de val!
Aproape că îți vine să chicotești, când îți dai seama ce sânge rece are un stripper și cum în mijlocul unui sărut pasional cu una dintre cliente, el scotocește în poșeta ei, neobservat, răsplătindu-se singur pentru prestație.
Magic Mike însă… e un stripper cu viitor. Face economii și visează să ajungă un antreprenor de succes, specializat în afaceri cu mobilă unicat. Între timp, el inițiază în lumea sclipitoare a cluburilor de noapte un tânăr fără viziune, sărac lipit și doritor să pornească de undeva în viața lui fără repere. „Puștanul”, cum îl numesc cei din breaslă, se lasă prins în mrejele unei existențe înșelătoare, iar sora lui, o asistentă ambițioasă, încearcă în zadar să îi deschidă ochii.
Ce reușește ea în cele din urmă este să-l facă pe Mike să conștientizeze că viața e mai mult decât o afacere bazată pe instinct, iar bărbatul descoperă că tot acest tăvălug frivol l-a condus de fapt la inaniție spirituală. Finalul e neclar, pare că cei doi lasă loc pentru o relație romantică. În aparență, se pregătesc schimbări mari în destinul personajelor, dar interpretările nu pot fi foarte bine conturate pentru că scenariul, simplist și limitat, apelează de multe ori la cuvinte mono ori bi silabice: da/nu/bine/pa/ok!
Urmărind acest film nu vă îmbogățiți cu nimic. El e ca un cocktail dulce-amar: îl consumi și îl lași. E recomandat pentru grupurile mari de adolescenți, care vor să petreacă două ore de divertisment light, fără alte consecințe. Reacția din sală e clară: mai toți râd, interesați de scenele picante și apoi, la jumătatea filmului, se întreabă între ei cam cât e ceasul…
TED, o poveste fără „A fost odată…”
Basmele s-au demodat demult. Băiețeii citesc „Harry Potter” și fetițele vor să fie la fel de drăguțe ca eroinele din jocurile video. Feții Frumoși au rămas doar în ilustratele vechilor cărți de povești, iar Ilenele Cosânzene reînvie din când în când, prin animații precum „Tangled” sau „The princess and the frog”, dar nimic nu mai e cum a fost cândva, gura sobei e doar o gură a unei sobe, nu un spațiu idilic unde se țes plăsmuiri incredibile, cu parfum de rășină de brad.
Cinematografia respectă dorințele publicului modern și în consecință, adaptează vechile vise la noile standarde. În „TED”, un urs de pluș, adus la viață de nevoia unui băiețel neajutorat de a avea un prieten, devine un burlac notoriu, fustangiu și boem, sociabil și pus mai mereu pe șotii. E ceva ciudat să vezi un urs drogându-se sau luându-și la bătaie stăpânul? Acest film aduce pe ecran toate aceste ipoteze deplasate, integrându-le în drama unui cuplu care găsește adâncirea în copilărie drept o piedică a relației lor. Mila Kunis, Mark Walbergh și Seth MacFarlane (vocea lui Ted) reușesc să convingă publicul că la urma urmei, până și vârsta de aur a devenit un ținut adaptat contemporaneității. La revedere, aripi de zână, la revedere, Prâslea cel voinic, la revedere, zmeule! Bine ați venit în… junglă!
Cristina STANCU
Colegiu Național Unirea
