Vi s-a întâmplat vreodată să vă calmați cumpărându-vă o bluză nouă? Ați trecut peste un eveniment nefericit din viața voastră prin simpla achiziționare a unei noi poșete? Dacă da, înseamnă că ați cunoscut deja efectele psihologice miraculoase ale terapiei prin shopping. Eficace și în rândul vedetelor (Katie Holmes a risipit 15 000 de dolari pentru a se recupera după despărțirea de Tom Cruise!), și în rândul fetelor ori femeilor care nu au gustat încă din fructul oprit al celebrității, shoppingul se dovedește noua Nirvana a secolului XXI. În vechime, înțelepții căutau iluminarea și atrăgeau mii de partizani, interesați să-și afle fericirea și liniștea. Acum, o vitrină ispititoare e de ajuns pentru a cicatriza răni sufletești, dar e de bine, e de rău, e o soluție de scurtă durată sau ne-am modificat gusturile și reperele atât de profund încât nici nu ne mai recunoaștem?
Adevărul despre noi înșine
O piesă vestimentară nouă e o speranță proaspătă. Te gândești că arați mai bine, că ți-ai îmbunătățit imaginea, că ți-ai modelat propria frumusețe și că atitudinea exprimată prin haine îți colorează un pic personalitatea. Fie că e vorba de o măgulire autosugestionată sau de bucuria naivă a unei „jucării noi”, shoppingul șterge cu buretele norii întunecați de pe fruntea oricărei fete. Suntem influențate de cultura consumeristă? A devenit banul un mod de relaxare? Ne simțim cu adevărat în siguranță doar dacă posedăm ceva? Toate sunt ipoteze valabile, însă cred că la mijloc e implicat un soi de narcisism genetic… Fetele au visat întotdeauna să se apropie cât mai mult de modelul frumuseții de basm, aceea care îți taie răsuflarea și care te face să uiți de toate, fetele au mania gingășiei și a eleganței, iar un nas pudrat ori un machiaj bine pus la punct reprezintă mici succese ale misiunii lor în lume: aceea de a răspândi frumusețe.
Din vitrină pe podium, de pe podium în vitrine
O mare parte din acest mecanism e susținut de industria modei, căci până la urmă, ea promovează piese vestimentare și ea aduce în față modele, tendințe și noi curente. Urmăream într-o vreme Fashion TV, sperând că așa, cu viteza unui buletin informativ, nu voi mai fi nevoită să cumpăr reviste colorate, lună de lună, informându-mă ce e in sau ce e out. Doar că… moda, la rândul ei, a devenit o junglă amazoniană bizară, din care abia dacă se mai distinge ceva. Mixtura de imagine perfectă, machiaj suprarealist, tendința către lux și excentricitate e un cocktail tulburător. Până la urmă, fetele din viața de zi cu zi sunt nevoite să dea uitării catwalkurile și imaginile de copertă, moda a luat-o razna și s-a înălțat prea mult pentru a mai putea tinde să comunice în mod real cu oamenii obișnuiți. Putem purta tocuri înalte cât un gât de girafă? Suntem pregătite să folosim o doză Coca Cola pe post de accesoriu de păr? Cine vrea să-și lase bretonul atât de lung încât să-i atingă vârful nasului? Despre asta discutăm… un spectacol rupt de realitate, o himeră, o iluzie crudă care nu mai atinge pe nimeni sau dacă încă o mai face, își înlănțuie toți partizanii în cercul vicios al dorințelor absurde.
Åži totuși de ce ne place să ne cumpărăm fel și fel de haine? De ce ne oferă această activitate atâta plăcere, atâta confort? Poate pentru că achiziționând un produs, avem senzația că noi deținem controlul, că noi înșine ne rezervăm și ne pregătim cu atenție micile bucurii. Viața în tot arbitrarul ei e uitată pentru o clipă, iar asta nu are cum să nu provoace câteva zâmbete furișe, dar adevărul e că oricât shopping s-ar face pe lumea asta, când ieșim dintr-un magazin de profil, balonul de săpun se sparge și pe nevăzute, pe negândite, simțim acel ceva nedefinit, acea senzație de vânat și vânător. Ați ghicit… am revenit cu picioarele pe pământ.
Colegiul Național Unirea
