Marchizul de Sade nu respingea nici violența, nici perversitatea și ar fi apreciat fără niciun dubiu bătălia surdă care se dă în zilele noastre în jurul manuscrisului romanului său „Cele 120 de zile ale Sodomei” (Les 120 Journées de Sodome), afirmă autorul unui articol postat pe site-ul lefigaro.fr.
Istoria acestui manuscris este marcată de furt, pasiune și bineînțeles de bani. Este însă o luptă care, spre neplăcerea „divinului marchiz”, ar putea avea parte de un final fericit.
Două familii de colecționari și Biblioteca Națională a Franței (BNF) încearcă să ajungă la un numitor comun pentru a pune capăt unui conflict de 25 de ani dintre Franța și Elveția și pentru a putea include acest document în colecția națională de carte. Este o negociere cu buget mare – fiind implicate mai multe milioane de euro – și de risc înalt – întrucât și alți „prădători” stau la pândă pentru a pune mâna pe manuscris -, despre care instituția pariziană afirmă că a „început-o cu bine”.
Povestea manuscrisului se ridică la înălțimea textului – primul, dar și cel mai extrem redactat de Sade. Încarcerat în 1777 la Vincennes, apoi la Bastilia, pentru tratamentele violente aplicate mai multor femei tinere, marchizul lenevea în celula sa de opt ani deja, în momentul în care s-a hotărât să scrie romane. Singur și privat de fantasmele sale, sau mai degrabă de satisfacerea lor, marchizul de Sade recuperează terenul pierdut prin intermediul eroilor săi: patru bărbați cu vârstele cuprinse între 40 de ani și 60 de ani, „ale căror averi uriașe erau rezultatul crimei și al deturnărilor de fonduri”.
Închiși în plină iarnă într-un castel din Pădurea Neagră, cu 42 de fete și băieți, aflați sub puterea lor absolută, cei patru bărbați le impun acestora, timp de patru luni, o succesiune de 600 perversiuni. Intolerabil în cea mai mare parte a lui, genial în anumite părți, textul are cu ce să șocheze. Crime, torturi, umilințe: textul nu-i scutește nici pe Dumnezeu, nici pe oameni, nici chiar pe animale. Din aceste motive, textul generează și în zilele noastre dezaprobări ferme. În urmă cu câteva zile, Coreea de Sud a interzis textul din cauza „obscenității extreme” și a ordonat dezmembrarea tuturor romanelor nou tipărite și vânzarea paginilor lor ca maculatură pentru fabricile de hârtie.
