Din anumite motive, nu prea mulți din generația noastră pot răspunde la această întrebare, atât timp cât televizorul a rămas ascuns în umbră. În umbra a ce? Åži mai ales, de ce?
Probabil am auzit în repetate rânduri, atât la școală, în activitățile extrașcolare, cât și unii de la alții că televiziunea, ca și marea parte a mass media dorește să dețină controlul asupra unei populații pentru care informația trece pe un plan secundar, în favoarea unei stări de falsă distracție în fața ecranelor. Din aceleași surse am mai aflat și că televiziunea promovează anumite modele umane, care pot fi fatale pentru cei care sunt în căutarea propriei personalități. Ni s-a mai spus că trebuie să încercăm să nu ne mai uităm la TV.
Să privim și din alt punct de vedere, începând prin a deschide televizorul pe un canal oarecare. Dacă nu nimerim posturi ca National Geographic sau Discovery, în majoritatea cazurilor apar programe făcute pentru oameni cu un nivel al inteligenței sub mediu. Înainte, emisiunile obișnuiau să fie făcute fără imaginație, știrile, adesea macabre iar muzica, „pentru toata lumea”. De aceea, poate că era o anumită ispită să te uiți la tv, pe care o puteai înfrânge relativ ușor, deși asta nu se întâmplă în multe cazuri.
Ei bine, de la un timp televiziunea a scăzut sub nivelul de odinioară. Desigur, formatul emisiunilor a rămas același, dar se schimbă parcă valorile transmise. Dacă înainte acestea erau în mod simplu, banale, acum acestea sunt sub limita banalului, de exemplu: dacă înainte vedetele vorbeau despre viața personală depășind unele limite, și dacă accentul în mass media era pus mai mult pe intimități decât era nevoie, acum detaliile jenante sunt scoase în evidență. Înainte, te numeai vedetă dacă făceai ceva ce avea priză la public (nu conta calitatea a ceea ce făceai). Acum, vedetele sunt cele despre care se vorbește la TV si atat. „Nu știu de ce mi-ar păsa, dar îmi pasă”, pare să fie motto-ul noului concept de televiziune. Mai sunt și detalii nu tot atat de evidente care contribuie la degradarea emisiunilor TV cum ar fi modul de prezentare al informatiilor. Ați observat cât de des se folosește acum breaking news? Aproape zilnic, lucru greșit atât timp cât în mod normal sintagma asta nu se folosește decât la știri de o importanță foarte mare. Åži limbajul pe care prezentatorii îl folosesc a devenit unul mult mai „pitoresc”.
De aceea, o bună parte din telespectatori a dispărut. Åži atunci, de unde și-a mai luat doza de informație de o calitate medie, pe care o primea de la TV? E simplu de bănuit că într-adevăr internetul este o alternativă preferată. Asta pentru că acolo ai întotdeauna de unde alege. Nu este o victorie că nu te mai uiți la televizor, este ceva implicit. Dacă faci toate combinațiile de numere de pe telecomandă și nici un program nu îți place, fie ești nevoit să te resemnezi, fie să pleci din fața televizorului. În acest timp, internetul îți oferă o paletă mult mai mare de opțiuni, adică poți alege singur de unde îți primești doza de informație. Poți verifica zilnic anumite site-uri, sau poți pur și simplu să fii online pe Facebook și să aștepți de la newsfeedul tău să te amuze/ relaxeze, să îndeplinească scopul pe care televizorul l-a avut acum ceva vreme.
Dacă televiziunea nu ar fi suferit această schimbare, probabil ar fi avut același număr de „adepți” pentru că este mai ușor să primești fără să cauți. Însă riscul a fost prea mare mai ales când a avut un concurent așa de semnificativ ca internetul. În jurul meu, majoritatea celor ca mine spun că nu se mai uită la televizor, decât poate la cele trei sau patru emisiuni săptămânale care și-au păstrat standardele de acum câțiva ani. E de bine, e de rău, cu siguranță o să aflăm
Colegiul Național Unirea
