Fie că vrem sau nu, Crăciunul se face simțit odată cu transformarea lumii în acest sens: când scuzele pentru reduceri sunt legate de sărbători, când reclamele fac referire la Moși, când ambalajele de bere devin albastre. Atunci și cetățenii încep să-și decoreze colorat și luminos balconul.
De mult timp, Crăciunul nu mai înseamnă o conexiune om-divinitate. Poate că nu a fost niciodată și poate că oamenii țineau posturile și respectau tradiția fiindcă „așa-i bine”. Deși nu am de unde să știu asta, pot să zic că întotdeauna au existat condiționări legate de sărbătoarea asta (probabil fiindcă e cea mai importantă, celebrată la unison de majoritatea oamenilor). De-a lungul vremii, s-au schimbat diverse detalii. Înainte de ’89 spre exemplu, Moș Crăciun era Moș Gerilă. Chiar e haioasă paralela dintre calorifer și șemineu. Inițial, Moșul cobora prin horn, în șemineu. Odată cu industrializarea, implicit cu „migratul” la bloc, șemineul era un element străin de peisaj, deci demodat, de care copiii nu știau. Așa a ajuns Moș Gerilă să vină prin calorifer, dar cum timpurile s-au schimbat, să spunem că a revenit la ideea inițială. În schimb, cele mai importante condiționări sunt și acum, cele legate de tradiție.
Doar că noi am păstrat din tradiție ceea ce ne-a convenit: masa de Crăciun, cadourile, distracția, și deci petrecerile! Asta generează completarea societății de consum cu încă un substrat. Vine Crăciunul? Să cumpărăm! Sigur că da, Crăciunul nu mai este nimic altceva decât o ocazie în plus de a cumpăra. Dar cumpărăturile fac oamenii fericiți și cum Crăciunul implică fericire, toată situația dată este doar un alt fel de a te bucura de Sărbători. Åži atunci, de ce să nu existe o perioadă de timp mai lungă în care să ne bucurăm de scuza asta pentru a cumpăra?
Până la urmă, Sărbătorile de iarnă ar trebui să fie un moment simplu (și relativ scurt) de recunoștință pentru ceea ce ai, de liniște, în care ești bine dispus, în care mănânci alimente specifice iernii, desigur, dar în special care ți se par ție bune, toate astea într-o perioadă de vacanță. Nu cred că implică stres, pregătiri religioase sau legate de planul material neapărat. Însă aici intervine o problemă: dacă nu e nevoie de pregătiri, atunci când să ne mai agităm pentru „ceea ce vom pune pe masa de Crăciun” (cea mai folosită frază a mass-media în perioada asta) și celelalte detalii? Pentru mine, rămâne o dilemă nerezolvată. Ceea ce este în schimb evident, e o metamorfoză suferită de sărbătoarea asta. De-a lungul secolelor se observă foarte clar că a însemnat mai mult de atât și cel mai bun exemplu e chiar masa din ziua Crăciunului. Este doar o masă (câteva, în cele trei zile, ca să nu fiu ipocrită); cum ai putea mânca tot ceea ce te preocupi să cumperi de atâta timp,în câteva zile?
Clar este că fiecare ar trebui să se bucure de Crăciun așa cum vrea, cu condiția să se bucure într-adevăr. Dar cu patru săptămâni mai înainte?! Cei care și-au făcut bradul de pe acum trebuie că de abia așteaptă Crăciunul ca să îl despodobească…
Colegiul Național Unirea
