Munca în legumicultură începe din luna ianuarie și se termină târziu în noiembrie. Muncesc din greu mai ales cei care au solarii și care vor să scoată pentru prima dată legume pe piață la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie. Deja sub foliile întinse pe hectare întregi, încălzite cu sobe de rumeguș, au început să răsară firav primele fire de răsaduri de roșii și ardei pe care mai apoi le vor planta în alte solarii din care vor scoate prima producție din acest an. „Dintr-un butoi de tablă facem soba de rumeguș. Dedesubt punem burlane, iar deasupra masa de semănat. Aici cresc firele de răsad pe care mai apoi le repicăm, adică le punem la borcane de plastic și le lăsăm să se dezvolte. În aprilie le punem în solarul mare. Prima producție o scoatem în lunile mai, iunie. Nu mai este trufanda că pe piață acum se găsesc de toate. Poate suntem și noi pretențioși, vrem să mâncăm sofisticat. Dacă vrem legume autohtone, găsim pe piață rădăcinoasele”, spune Constantin Drilea, legumicultor din comuna Garoafa.
Are 64 de ani și de când se știe a lucrat în legumicultură. Aceasta este principala sursă de venit a familiei, la care se mai adaugă salariul soției pentru că altfel nu s-ar descurca. Este muncă non stop de acum și până la Sfântul Nicolae. „Anul trecut a fost o toamnă lungă și ultimii ardei i-am cules de pe câmp abia de Sfântul Nicolae. Chiar dacă a fost producție bună, prețurile au fost mici. 1,7 lei gogoșarul este puțin. Investițiile noastre sunt foarte mari. Un metru pătrat de solar costă foarte mult, aproape 2 milioane de lei vechi. Numai pe sămânță am dat 32 de milioane lei vechi”, afirmă Constantin Drilea.
Legumicultura nu mai este ce era odată. Îți trebuie pe lângă muncă și resurse și fler. „Acum nu mai este de ajuns să fii doar legumicultor. Trebuie să fii și agronom, meteorolog, comerciant și pe deasupra să ai și fler pentru că altfel nu reușești”, spune Constantin Drilea.
Roșiile lui au ajuns la Viena
Soiurile pe care le cultivă nu mai sunt cele cu care ne-am obișnuit demult. Acum, sub solariile lui, ca și la majoritatea legumicultorilor, își găsesc locul soiuri aduse din alte țări precum Olanda. Nici vorbă de ceea ce știam cu toții că se cultiva în urmă cu câțiva ani. „La piață nu se mai caută soiurile noastre. Mă refer în special la roșie. Acum roșia trebuie să fie perfectă, rotundă și tare. Roșiile noastre, din soiul Ace Royal, pe care le-am prins ca sămânță acum 30 de ani, sunt mari, cărnoase și foarte dulci, nu mai zic, o bunătate! Dar la transport se strivesc și pe piață nu au căutare. Eu le cultiv pentru mine, pentru consumul casei, facem suc de roșii din ele”, spune Constantin Drilea. Acum se cultivă soiuri precum Maradona, Belladona, aduse din străinătate, dar indiferent cum ar arăta nu se compară cu gustul celor autohtone.
La ardei se mai găsesc însă și soiurile noastre românești cum ar fi Cornel. Însă cele autohtone, atunci când sunt gustate, rup gura târgului. „Fata mea lucrează la Viena, la banca centrală din Viena. A luat câteva roșii de-ale noastre și le-a dus acolo. Când le-a tăiat și le-a dat la colegi să mănânce s-au mirat cu toții. Au spus că sunt foarte bune și să facem producție multă. Dar cu ce să faci? Îți trebuie bani mulți ca investiție. Dacă un metru de solar costă 2 milioane lei vechi, vă dați seama cât costă să faci o seră?”, spune cu ciudă, Constantin Drilea.
Pe timpul lui Ceaușescu, își amintește el, se ducea cu roșiile noastre mari și cărnoase la piață, la Târgu Mureș. Acolo povestește el, oamenii stăteau la coadă ca să cumpere roșii de la el. „Ungurul întotdeauna a fost înaintea noastră și nu se uita la preț. Dădeau cât ceream pentru că știau că sunt bune și stăteau la coadă ca să poată cumpăra”, spune Constantin Drilea.
Intermediarii fac prăpăd în piețe
Acum, Constantin Drilea își duce legumele la Suceava, București, Iași, dar acolo caută doar piețele en gros, pentru că în piață, nu poate intra din cauza intermediarilor. „Ar trebui să se facă sectoare speciale în piețe pentru noi, producătorii. Să fim într-un fel stimulați. Dar cred că nici noi nu știm să ne apărăm drepturile. Ia să mă duc eu cu 20 de oameni la județ și să discutăm. Sigur s-ar găsi o soluție”, spune el. O altă nemulțumire este că nu sunt sprijiniți în niciun fel să producă mai mult. „Singurul ajutor l-am primit anul trecut, când din cauza zăpezii care a căzut ni s-au stricat solariile. Ni s-au dat banii pe folie și atât. În rest, nimic”, spune Constantin Drilea. Cât despre sere moderne cu încălzire care să îi permită să scoată producție și iarna și care automat să îi aducă câștiguri mai mari, omul doar visează. „Aș face, dar cu ce?”, spune dezamăgit Constantin Drilea.
Tarabele în piețe sunt goale pe timp de iarnă
Lipsa unor investiții importante și al unui sprijin financiar consistent pentru producătorii de legume se vede cel mai bine în piață. Aproape 90 la sută din tarabele pe care le are sectorul de legume din Piața Moldovei din Focșani sunt goale. Singurele legume autohtone care se vând sunt rădăcinoasele, fasolea, varza și cartofii. „Nu am avut niciodată încasări atât de proaste pe timp de iarnă. Sunt foarte puțini cei care mai vin la piață pe timp de iarnă ca să închirieze mese. Mă refer în special la sectorul de legume”, ne-a declarat Fănică Popa, directorul Administrației Piețelor. Piața Moldovei dispune de aproximativ o mie de tarabe repartizate în mai multe sectoare.
