CURCÃN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare, ori-ginară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo); p. rest. masculul curcii. Expr. A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere. (Depr.; în trecut) Sergent de stradă; vardist. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877 – 1878. – Curcă + suf. -an.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
CURCÃN s. 1. (ORNIT.; Meleagris gallopavo) (Transilv.) corcodan, (prin Transilv.) puicoi, (Ban.) tutcan. 2. (MIL., IST.) v. dorobanț.
Sursa: Sinonime (2002)
CURCÃN (‹ curcă) s. m. (ZOOT.) Pasăre din ordinul galiformelor, care trăiește în stare sălbatică în S.U.A. și Mexic, de c. 45-70 cm, cu coada lată, ce o desfășoară sub formă de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasăre domesticită de azteci, iar europenii l-au adus, la c. 1500, pe vechiul continent, ca pasăre domestică; este crescut pentru producția de carne; p. restr. masculul curcii.
Sursa: DE (1993-2009)
curcan, curcani s. m. polițist.
Sursa: Argou (2007)
