FACULTÃTE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. t Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis.
Sursa: DEX â98 (1998)
FACULTÃTE s. 1. aptitudine, capacitate, însușire, posibilitate. (~ăți intelectuale.) 2. v. însușire.
Sursa: Sinonime (2002)
Facultate s. f. sg. perioadă de detenție.
Sursa: Argou (2007)