Avocatul acestei săptămâni este Mariana Roman. O fire puternică, o femeie ambițioasă, sensibilă și iubitoare de frumos, Mariana Roman crede că dacă nu ar fi fost avocat ar fi ales să fie psiholog. Este avocat din ianuarie 1997 și de-a lungul anilor a funcționat în cadrul a trei Barouri, dar a și colaborat pe funcția de lector și asistent în cadrul a două mari universități din Constanța. Ulterior a renunțat la învățământul universitar în favoarea profesiei de avocat. Preferă dreptul civil și spune că „atunci când simt omul onest, îl ajut cu toate forțele mele”. Chiar dacă în fiecare zi vede cazuri dintre cele mai diferite, simte necazul semenilor și încearcă să găsească cele mai bune soluții. Crede că „probleme serioase sunt chinurile legate de boală, de foamete, războaiele.”
Reporter: De când sunteți avocat?
Avocat: Sunt avocat din ianuarie 1997. Am făcut stagiatura în Baroul București, după ce am terminat facultatea acolo.
Rep: Cine v-a îndrumat pașii către facultatea de Drept sau către această profesie?
Av: Nu m-a îndrumat absolut nimeni. Nu am avut un precursor în familie. Pur și simplu am avut o atracție spre latura umanistă, socială. Am avut înclinație către literatură, gramatică. O altă opțiune a mea ar fi putut fi psihologia. Dacă nu aș fi fost avocat, cred că aș fi exercitat această profesie cu plăcere.
Rep: Cum ați trecut prin perioada facultății?
Av: A fost o perioadă grea pentru că m-am confruntat pentru prima oară cu plecarea de acasă, despărțirea de apropiați și a trebuit să îmi iau viața în propriile mâini. În ceea ce privește activitatea școlară, aceasta a fost o continuă descoperire pentru mine. Îmi plăcea tot ceea ce era legat de studiu, mă implicam destul de mult, îmi plăcea să particip la colocvii, la dezbateri, să fiu prezentă.
Rep: Unde ați copilărit?
Av: Într-o zonă mirifică, de deal, în comuna Valea Sării. Acolo am copilărit. Am avut o copilărie frumoasă, amintirile mele se leagă de natură, de anotimpuri, de priveliști extraordinare pe care îmi plăcea să le descopăr primăvara când aceasta reînvia sau toamna când pădurea căpăta nuanțele aurului. Însă, cele mai frumoase experiențe au fost legate de mine însămi, de descoperirile făcute, pentru că acolo am început să mă formez ca om. Îmi plăceau foarte mult poezia și lectura. Cu asta mă ocupam în timpul vacanțelor…și îmi plăcea să descopăr locurile acelea minunate.
Rep: Nu v-au tentat alte profesii juridice?
Av: Nu! Categoric! Asta simt că mi se potrivește cel mai mult. Am muncit pentru independența asta și vreau să mi-o păstrez. Cred în ceea ce fac și sunt tot timpul în căutarea unor noi metode de lucru pe care încerc să le implementez zi de zi, în cadrul cabinetului pe care îl organizez.
Rep: Cum ați ajuns în cadrul Baroului Vrancea?
Av: Aici este locul meu natal! Am terminat facultatea la București și am rămas acolo până când am absolvit examenul de definitivat, deoarece vroiam să am posibilitatea să cunosc instanțele de toate gradele. Ulterior am fost colaborator al Universităților »Ovidius» și «Spiru Haret » din Constanța, motiv pentru care am funcționat pentru o perioadă de patru ani în cadrul Baroului Constanța. Am colaborat pe funcția de lector, pe domeniile Drept Civil și Comercial, Dreptul Muncii și Drept Administrativ în cadrul Facultății de Inginerie Economică din cadrul Universității «Ovidius», și ca asistent de Drept Comercial, sub îndrumarea profesorului universitar Magda Volonciu din cadrul Universității «Spiru Haret », Constanța. Din anul 2004, funcționez în cadrul Baroului Vrancea.
Rep: Ați funcționat în cadrul a trei Barouri. Cum a fost această trecere?
Av: Ca avocat, poți să practici oriunde. După ce faci parte din profesie, poți profesa oriunde, cu condiția să-ți îndeplinești obligațiile și să respecți celelalte reguli.
Rep: Preferați Dreptul civil sau penal?
Av: Dreptul civil. Intru și în cauze penale, dar îți trebuie o anumită disponibilitate pentru asta. În problemele juridice care țin de criminalitate, cred că într-adevăr trebuie să ai un profil psihologic distinct.
Rep: Vă amintiți în acest moment o speță deosebită?
Av: Cel mai impresionant caracter îl dă speței omul care se confruntă cu ea. De multe ori problemele pleacă de la nelegalitățile pe care le comit semenii noștri, fie că sunt la același nivel cu noi fie că se află în funcții de condu-cere. Dacă oamenii ar avea mai multă consi-derație pentru oameni și mai mult respect pentru lege, ar avea mai mult respect și pentru ei înșiși. Noi suntem cei care ne creăm probleme. Dacă s-ar respecta regula de bun simț, dacă ar exista mai multă educație, eu cred că nu ar mai exista probleme. Probleme serioase sunt chi-nurile legate de boală, de foamete, războaiele. Când simt omul onest, îl ajut cu toate forțele mele.
Rep: Cum reușiți să împletiți viața de familie cu cea profesională?
Av: Reușești să te împarți între cele două lumi implicându-te în totalitate și dându-i fiecăreia importanța cuvenită. Ca să poți să ajuți pe alții, trebuie ca în primul rând tu să fii bine, echilibrul îți vine din interior. Activitatea profesio-nală necesită considerabile eforturi, nu cred că există jumătăți de măsură și dacă nu te implici în totalitate, rezultatele sunt pe măsură.
Rep: Ați pledat vreodată fără bani?
Av: De foarte multe ori. Îmi vine în minte cartea „Arta avocatului”, de Mircea Manolescu, care spunea printre altele, ca să devii un avocat bun trebuie la început să pledezi fără bani. Vrei, nu vrei, pledezi gratuit. Drumul avocatului e un drum foarte lung, dar cu cât ajungi mai departe, cu atât parcursul îți e încununat de lauri.
Rep: Pe cine ați avut îndrumător, la început de drum?
Av: Romul Opre, un ardelean care a fost la începutul carierei procuror, judecător, funcționar în cadrul Ministerului de Justiție și în final avocat. Era o persoană în vârstă, cu multă experiență, de la care am avut de învățat. Avocatura, însă, se învață numai din propriile dosare. Nu ți-o poate povesti nimeni.
Rep: Care sunt satisfacțiile și neplăcerile acestei profesii?
Av: Locul care îți aduce cele mai mari satisfacții poate aduce cele mai mari insatisfacții. Se regăsește și aici paradoxalul contrast care poate există în cadrul acelorași lumi, ca și contrastul dintre opulență și sărăcie, strălucire și mizerie…. Ambele fac parte din aceeași lume deși sunt atât de diferite ! În momentul în care ești un om viu, în adevăratul sens al cuvântului, simțind și trăind fiecare moment al existenței tale, toate insatisfacțiile te marchează, așa cum toate realizările te fac să te simți un om împlinit. Eu cea mai mare sa-tisfacție o simt în momentul în care omul care a venit cu o problemă, ca să nu-i spun client, a ieșit pe ușa biroului meu, mulțumit. E o bătălie între pozitiv și negativ, între bine și rău, între tern și culoare, între lumini și umbre. Oricât ai încerca să-i înțelegi esența, prea multe sunt valențele. Esențial este să lupți cu ele și oricât de lung ar fi drumul, să nu renunți!
Rep: Care sunt calitățile pe care trebuie să le dețină un avocat bun?
Av: M-am întrebat mult lucrul acesta și am încercat să-mi dau singură răspunsul, prin ceea ce fac. Nu sunt eu un etalon, nu pot face portretul avocatului de succes. De fiecare dată, pe mine m-a ajutat o anumită manieră de abordare a clientului. Ai nevoie de mai multă răbdare și de determinare.
Rep: Cum ați defini profesia de avocat?
Av: Este o profesie foarte complexă. Numai cel care profesează avocatura poate ști ce înseamnă ea. Toți cei care își permit să o judece pe ea sau pe cei care o practică, ar trebui poate ca întâi să facă parte din ea… Necesită multă muncă, atenție și mult efort. Avocatura nu implică numai pledoarii și muncă de instanță ci și activități conexe, de secretariat, muncă de registratură, muncă de informare și documentare, întâlnirile cu clientul, etc. Poți să spui că ești un avocat „plin”, probabil, în momentul în care ajungi să îți organizezi atât de bine aceste activități încât acestea să nu mai constituie o pro-blemă. Avocatura e ca o investiție într-o afacere, fără să deții vreun fond de comerț. Îți investești tot capitalul și trebuie să aștepți să vină roadele. Fiind o profesie li-berală, venitul îți vine numai din ce reușești să faci din cauzele pe care reușești să le ai. Primii ani de avocatură sunt ani de sacrificiu.
Rep: Aveți un sfat pentru tineri sau pentru avocații noi?
Av: E foarte important să fii independent. Orice eforturi ar implica, merită să faci sacrificii pentru asta. Consider că pentru a deveni un om împlinit, trebuie să te realizezi din toate punctele de vedere, și profesional și personal. Având în vedere ziua de 8 martie, le doresc tuturor femeilor să devină independente profesional. Acesta este drumul spre echilibru și chiar spre fericire.
Rep: Care este mândria dumneavoastră?
Av: Nu am mândrie. Sunt bucuroasă de realizările mele, de faptul că am un cabinet, de faptul că sunt bine și în viața personală, nu pot să spun că duc lipsă de ceva. Cea mai mare mândrie ar fi ca peste ani să mă găsesc sănătoasă, să pot să mă găsesc un om complet, echilibrat și care să se poată bucura de lucrurile mici, de lucrurile mărunte.
Rep: Care sunt pasiunile dumneavoastră?
Av: Îmi place să călătoresc, să descopăr locuri noi, oameni, gastronomie, cultură. Îmi place tot ceea ce înseamnă frumos! Îmi plac animăluțele, am și eu o pisicuță. Încerc să îmi găsesc timp și pentru ea.
Rep: Aveți regrete?
Av: A fost o cumpănă atunci când am renunțat la învățământul universitar. Am avut de ales între cele două medii. Am considerat că avocatura mi se potrivește mai bine, decizie pe care nu o regret.
