Săptămâna aceasta, Monitorul de Vrancea a publicat un articol referitor la locurile de joacă din Focșani. Sunt puține, jumătate dintre ele nu sunt modernizate, iar cele care au fost amenajate au și fost distruse.
Luni, am fost cu copiii la locul de joacă din spatele blocului. Are același topogan din piatră și tablă ruginită, aceleași leagăne și balansoare din fier și lemn, pe care proletarii dinainte de 1989 le-au așezat spre joaca puștilor, care nu știau pe atunci de mobile, tablete, canale de televiziune care difuzează non-stop desene animate. Un idiot se gândise să spargă o sticlă, așa că spațiul era plin de cioburi. Copiilor mei le place să se joace în nisip (de fapt pământ, dar îi las să creadă că e nisip, căci dacă sapi ceva mai adânc dai de pământul umed și poți face „castele”). Mi-a fost teamă să-i las să se joace, ca nu cumva să se taie în vreun ciob, așa că m-am apucat să le strâng pe toate. Åži dacă tot m-am apucat, am strâns pahare din plastic, șervețele, ambalaje de snacks-uri, doze de suc și bere, pachete goale de țigări. Am umplut o sacoșă. În tot acest timp, o domnișoară de vreo 15 ani se dădea în leagăn și se uita la mine. Mă întrebam: cât de tâmpit poți să fii ca să spargi o sticlă într-un loc de joacă? Åži mă gândeam dacă domnișoarei din leagăn i-a trecut vreo clipă prin cap să mă ajute sau se visa un personaj din Portocala mecanică…
Cred că părinții ar trebui să-și învețe copiii să nu mai arunce gunoaiele pe jos, să le pună la pubele, căci coșurile lipsesc cu desăvârșire din zonele care nu sunt centrale. Cu toții ne dorim un oraș curat, dar ține de fiecare dintre noi să nu aruncăm pe jos biletul de autobuz, ambalajul de la înghețată, bidonul de apă.
Vara trecută ne duceam des la locul de joacă din Grădina Publică. Acolo, Primăria a montat în jurul dispozitivelor speciale pentru copii, aparate pentru adulți. Ideea ar fi fost una bună, dacă n-ar fi fost foarte proastă, pentru că n-am văzut nicio mămică, niciun tătic și nici vreun bunic să le folosească. În schimb, se urcă pe ele copiii, existând pericolul de a se răni. În locul lor, ar fi fost binevenite mai multe leagăne, căci părinții și copiii stăteau la coadă la cele patru, câte erau. Balansoarele pe arcuri au fost distruse încet încet și până la urmă au dispărut. Primăria nu le-a înlocuit. Probabil că cineva acolo se gândește: ce rost are să mai fac ceva dacă totul este distrus?
Locul de joacă din Parcul Schumann a fost cândva înconjurat de un găr¬ duleț, leagănele și balansoarele nu erau rupte, iar pe învârtitoare nu citeai mesaje. Timpul nu s-a scurs în favoarea nimănui, iar acum locul arată deplorabil.
Cititorii Monitorul de Vrancea au semnalat și alte probleme.
„Este și cazul locului de joacă din curtea interioară a blocurilor de pe str. 1 Decembrie 1918 nr.21, 23, 25. ( vis a vis KAUFLAND ) FOCAR DE INFECÅ¢IE ! Åži acolo se joacă toată vara copiii din zonă. Åži părinții acestor copii sunt plătitori de taxe și impozite și ar trebui făcut ceva. Nu e mare lucru, 2-3 bănci, 5-6 copaci, iarbă și copiii s-ar juca precum în sec. XXI nu ca în Evul Mediu. Este loc de întâlnire pentru boschetari și bețivi, maidan de sticle, cutii și multe gunoaie. Nu le ridică decât deținuții, o dată la 2 ani când se face curățenia de primăvară. Anul acesta nu au mai trecut pe acolo… Ar putea fi și extins pentru că există spațiu viran și sunt mulți copii în zonă. Numai să existe dorință și puțini bănuți.”
DE Ani Coman, postat pe 03-04-2013, la 16:43
Din cauza lipsei spațiilor de joacă, platoul din fața Sălii Polivalente este toată vara plin cu copii. Deși sunt montate băncuțe, semn că Primăria consideră locul respectiv drept un fel de părculeț, șoferii intră acolo tot timpul, ba chiar mai și parchează, existând oricând pericolul de accidentare a copiilor.
Deși poate părea o cauză pierdută ori insignifiantă, subiectul locurilor de joacă trebuie să fie permanent în atenția autorităților locale măcar pentru că, după cum spunea cititoarea citată mai sus, părinții sunt plătitori de taxe și impozite și, din patru în patru ani, votanți.
